Din cateheza Papei Benedict al XVI-lea dedicată Sf. Tereza din Lisieux: Iubirea are
un chip, este Isus
(RV - 30 septembrie 2012) Luni 1 octombrie, comemorarea Sfintei Tereza
a Pruncului Isus, fecioară şi învăţătoare a Bisericii, patroană a Misiunilor.
În seara zilei de 30 septembrie a anului 1897, la infirmeria călugăriţelor carmelite
din Lisieux (oraş în nord-vestul Franţei), o tânără călugăriţă, care abia împlinise
vârsta de douăzeci şi patru de ani şi nouă luni, după o agonie de două zile, închidea
ochii pentru viaţa pământească; era Maria Francisca Tereza a Pruncului Isus şi
a Sfintei Feţe. În acea clipă de seară, la orele 19 şi douăzeci de minute, s-a
împlinit dorinţa fierbinte exprimată de ea în „Actul de ofrandă către Iubirea Îndurătoare":
„O, Dumnezeul meu... Vreau ca fiecare bătaie a inimii mele să reînnoiască de nenumărate
ori această ofrandă adusă Ţie, până când umbrele se vor destrăma, şi astfel, eu să-ţi
pot mărturisi iubirea mea în veşnica întâlnire Faţă în Faţă". Privind spre Crucifixul
ce-l ţinea în mâini, a şoptit: „Oh! îl iubesc...". După câteva clipe, a continuat:
„Dumnezeul meu... eu... te iubesc". Au fost ultimele cuvinte, rostite cu glasul
aproape stins.La audienţa generală din 6 aprilie 2011. în Piaţa San Pietro, Papa Benedict al XVI-lea a prezentat figura Sfintei Tereza din Lisieux sau Tereza a Pruncului Isus şi a Sfintei Feţe, care „a trăit în această lume doar 24 de ani, la sfârşitul secolului al XIX-lea, ducând o viaţă foarte simplă şi ascunsă, dar care după moarte şi publicarea scrierilor sale, a devenit una dintre sfintele cele mai cunoscute şi iubite”.
Suflet pasionat fără măsură pentru Cristos dar şi pentru orice persoană, de la preoţi la cei îndepărtaţi de cele ale credinţei, Sfânta carmelită a „luminat întreaga Biserică cu profunda sa învăţătură spirituală”, a spus Pontiful. La fel ca în alte ocazii, Papa a povestit în linii mari viaţa protagonistei. Dar în acest caz, a descrie istoria unei Sfinte devenită celebră datorită autobiografiei sale „Istoria unui suflet”, a dat catehezei un gust şi o tonalitate cu totul speciale.
Plecând de la aceste pagini-capodoperă, Papa a îndemnat imediat:
• Este o carte care a avut imediat un enorm succes, a fost tradusă în multe limbi şi răspândită în toată lumea. Aş vrea să vă invit să redescoperiţi această mică-mare comoară, acest luminos comentariu al Evangheliei pe deplin trăită! Istoria unui suflet, într-adevăr, este o minunată istorie de Iubire, povestită cu o atare autenticitate, simplicitate şi prospeţime încât cititorul nu poate să nu rămână fascinat! Dar care este această iubire care a umplut toată viaţa Terezei, din copilărie până la moarte? Dragi prieteni, această Iubire are un Chip, are un Nume, este Isus!
Din har în har, Tereza ajunge să aleagă conventul după ce a descoperit forţa iubirii sale pentru Cel Răstignit, şi certitudinea că rugăciunile sale nu rămân neascultate, nici chiar când imploră milă pentru un criminal împietrit, cum i s-a întâmplat să facă la vârsta de doar 14 ani. Aici Papa a observat:
• Este cea dintâi şi fundamentală experienţă de maternitate spirituală: ’Aveam o atât de mare încredere în Milostivirea Infinită a lui Isus’, scrie. Cu Maria Preasfântă, tânăra Tereza iubeşte, crede şi speră cu ’o inimă de mamă’.
Adolescentă şi deja mamă spirituală. Experienţa vieţii claustrale a Carmelului începe pentru ea la 15 ani, având dispensa papei Leon al XIII-lea. În ziua profesiunii sale călugăreşti, Tereza este o ’mireasă’ a lui Cristos complet iradiantă:
• În aceeaşi zi, Sfânta scrie o rugăciune ce indică toată orientarea vieţii sale: îi cere lui Isus darul Iubirii sale infinite, de a fi cea mai mică, şi mai ales cere mântuirea tuturor oamenilor: ’Ca nici un suflet să nu fie condamnat azi’.
În Carmelul (mănăstire carmelită) din Lisieux devine o călăuză, o „expertă în ştiinţa” dăruirii de sine iar Ioan Paul al II-lea la aceasta se gândea când a proclamat-o Doctor sau Învăţătoare a Bisericii în 1997. Şi aici, Benedict al XVI-lea s-a adresat doctorilor de azi, teologilor, invitându-i să aibă măreţia smereniei Sfintei Tereza:
• Cu umilinţă şi dragoste, cu credinţă şi speranţă, Tereza intră continuu în inima Sfintei Scripturi care cuprinde Misterul lui Cristos. Iar atare lectură a Bibliei, nutrită de ştiinţa iubirii, nu se opune ştiinţei academice. Ştiinţa sfinţilor, de fapt, despre care ea însăşi vorbeşte în ultima pagină a Istoriei unui suflet, este ştiinţa cea mai înaltă.
Un suflet de foc nu poate decât să ardă, să parcurgă repede etapele care poartă la sfinţenie. În nouă ani, Tereza trasează acea „cale mică” în care străluceşte măreţia sa. „Încercarea foarte dureroasă a credinţei” şi declinul sănătăţii pe care le trăieşte începând din 1896, anul dinaintea morţii, nu sting - a amintit Benedict al XVI-lea - „dragostea sa amabilă şi zâmbitoare”. „Bucuria mea este să Te iubesc”, scrie Tereza referindu-se la Isus, şi acesta este „secretul”fericirii sale, a spus Papa.
O iubire infinită pentru Cristos unită cu o exemplară încredere în milostivirea sa:
• Încredere şi Iubire sunt deci punctul final al povestirii vieţii sale, două cuvinte care asemenea unor faruri au luminat tot drumul său de sfinţenie, pentru a-i putea călăuzi şi pe alţii ’pe însăşi mica sa cale de încredere şi de iubire’ a copilăriei spirituale.
rv/A. Lucaci
| All the contents on this site are copyrighted ©. |