Papa la audienţă generală: liturgia, locul cel mai potrivit al întâlnirii creştinilor cu Dumnezeu

(RV - 26 septembrie 2012) "Liturgia, şcoală de rugăciune": este subiectul catehezei dezvoltate miercuri dimineaţă de Benedict al XVI-lea la audienţa generală, prima ţinută în Piaţa San Pietro după perioada estivă. Papa s-a referit la Conciliul Vatican II care, în urmă ci 50 de ani, şi-a început lucrările chiar cu o schemă despre liturgia sacră, punând în lumină primatul lui Dumnezeu. Apoi Papa a subliniat faptul că în dialogul cu Dumnezeu, în liturgia sacră un rol fundamental îl are „concordanţa între ceea ce spunem cu buzele noastre şi ceea ce purtăm în inimile noastre”.

Papa, la începutul catehezei, a făcut o scurtă trecere în revistă a drumului parcurs în ultimele luni, în lumina Cuvântului lui Dumnezeu pentru a învăţa a ne ruga în mod tot mai autentic, privind la unele mari figuri din Vechiul Testament, la Psalmi, la Scrisorile Sf. Paul şi cartea Apocalipsului, dar mai ales la experienţa unică şi fundamentală a lui Isus, în relaţia sa cu Tatăl ceresc.

În realitate, a spus Papa, numai în Cristos omul devine capabil să se unească cu Dumnezeu cu profunzime şi intimitatea unui fiu faţă de tatăl pe care îl iubeşte; numai în el putem să ne adresăm în tot adevărul lui Dumnezeu chemându-l cu afecţiune „Abbà! Tată!”. Împreună cu apostolii, şi noi am repetat în aceste săptămâni invocaţia şi o repetăm lui Isus astăzi: „Doamne, învaţă-ne să ne rugăm!” (Lc 11,1).

În afară de aceasta, pentru a ne deprinde să trăim şi mai intens relaţia personală cu Dumnezeu, am învăţat să-l invocăm pe Duhul Sfânt, primul dar al lui Cristos înviat oferit celor care cred, deoarece el „vine în ajutorul slăbiciunii noastre: noi nu ştim să ne rugăm cum se cuvinte”, spune Sf. Paul (Rom 8,26) şi ştim că are dreptate.

La acest punct, după o lungă serie de cateheze despre rugăciunea în Sfânta Scriptură, ne putem întreba: cum mă pot lăsa format de Duhul Sfânt şi deveni capabil să intru în atmosfera lui Dumnezeu, de a mă ruga cu Dumnezeu? Care este şcoala care mă învaţă să mă rog şi vine în ajutorul eforturilor mele de a mă adresa cum se cuvine lui Dumnezeu?

Prima şcoală pentru rugăciune, pe care am frecventat-o în aceste săptămâni, este cuvântul lui Dumnezeu, Sfânta Scriptură, în dialog permanent între Dumnezeu şi om, un dialog progresiv în care Dumnezeu se manifestă tot mai aproape de noi pentru a-i cunoaşte mai bine chipul său, vocea sa, fiinţa sa. Am învăţat astfel să intrăm în contact cu Dumnezeu.

Dar, a adăugat Sfântul Părinte, un alt "spaţiu preţios", o altă sursă preţioasă pentru a creşte în rugăciune, o sursă de apă vie în strânsă legătură cu cea precedentă. Mă refer la liturgia sacră, care este un domeniu privilegiat în care Dumnezeu vorbeşte fiecăruia dintre noi, aici şi acum, şi aşteaptă răspunsul nostru.

Dar ce este liturgia? S-a întrebat pontiful. Dacă deschidem Catehismul Bisericii Catolice - subsidiu preţios, aş zice, indispensabil, putem citi că la origine cuvântul „liturgie” înseamnă „slujire din partea şi în favoarea poporului” (n.1069).
• De fapt, poporul lui Dumnezeu nu există datorită unor legături de sânge, teritoriu, naţiune, dar se naşte întotdeauna din lucrarea Fiului lui Dumnezeu şi din comuniunea cu Tatăl pe care el o dobândeşte.

Conciliul Vatican II - cum s-a spus, a început lucrările cu discutarea schemei privind Liturgia sacră. Ceea ce la prima vedere putea părea ceva întâmplător, a observat, s-a dovedit a fi mai degrabă alegerea cea mai justă: începând, de fapt, cu tema liturgiei, Părinţii Conciliului au pus „în lumină în mod foarte clar primatul lui Dumnezeu, prioritatea sa absolută".
• Mai întâi de toate, Dumnezeu: tocmai aceasta ne spune alegerea făcută de Conciliu pornind de la liturgia sacră. Acolo unde privirea la Dumnezeu nu este determinantă, oricare alt lucru îşi pierde orientarea. Criteriul de bază pentru liturgie este orientarea sa spre Dumnezeu, pentru a putea astfel fi părtaşi la lucrarea sa.

Dar care este deci, se întreabă Papa, "această lucrare a lui Dumnezeu la care suntem chemaţi să participăm?":
• Răspunsul este: în lucrarea lui Cristos prin Biserică, în liturgie, în special în Sacramentul Euharistiei, care face prezentă oferta de jertfă a Fiului lui Dumnezeu, care ne-a răscumpărat; în Sacramentul Reconcilierii, în care se trece de la moartea păcatului la viaţa nouă; şi celelalte acte sacramentale care sfinţesc.

Astfel, a spus Papa, misterul pascal, "este centrul teologiei liturgice a Conciliului". În continuare a subliniat faptul că liturgia sacră ne oferă cuvintele, dar trebuie ca noi să intrăm "în sensul lor, să le primim în noi, să ne punem în ton cu ele:
• Element fundamental, primar al dialogului cu Dumnezeu în liturgie, este concordanţa dintre ceea ce spunem cu buzele noastre şi ceea ce purtăm în inimă.

Inima noastră, a adăugat Papa Benedict, ar trebui să fie înălţată „peste amestecul preocupărilor noastre", "ar trebui să se deschidă la ascultarea Cuvântului lui Dumnezeu, şi să se reculeagă în rugăciunea Bisericii, pentru a primi orientarea sa spre Dumnezeu chiar de la cuvintele pe care le ascultă şi le spune”. Privirea inimii, a mai spus, "trebuie să se îndrepte spre Domnul care stă în mijlocul nostru":
• Atunci când trăim liturgia cu această atitudine de fond, inima noastră este ca şi sustrasă din forţa de gravitaţie, care o atrage în jos, şi se ridică lăuntric în sus, spre adevăr, spre iubire, spre Dumnezeu.

Iată, de ce, a afirmat Pontiful, celebrăm şi trăim bine liturgia numai dacă rămânem într-o atitudine de rugăciune "aderând la Misterul lui Cristos şi la colocviul său de Fiu cu Tatăl”.

Ca de obicei, audienţa generală s-a încheiat cu rugăciunea Tatăl nostru în limba latină după care Papa a invocate peste toţi cei prezenţi binecuvântarea sa apostolică ce ajunge pe această cale la toţi cei care o primesc în spirit de credinţă.

Aici serviciul audio:
rv/A. Lucaci