Concert în onoarea Papei, oferit de dieceza de Würzburg (Germania): oratoriul "Augustinus"

RV 26 sep 2012. Dieceza de Würzburg, în nordul Bavariei, a pregătit miercuri după amiază la Palatul Apostolic de la Castel Gandolfo un concert în onoarea Sfântului Părinte. În program, oratoriul muzical "Augustinus", compus din şapte "imagini muzicale", operă pe care autorul, Wilfried Hiller, o consideră un adevărat "mozaic în sunet".

Compoziţia muzicală – se citeşte în Osservatore Romano – îl pune în centrul atenţiei pe Augustin ca om mai degrabă decât Părinte al Bisericii. Subiectul principal nu este, ca de obicei, convertirea lui Augustin, ci renunţarea sa la diferitele forme de dependenţă, precum distracţia şi ispitele pământeşti, şi atmosfera de reculegere interioară prin care se regăseşte pe sine şi, în cele din urmă, pe Dumnezeu. Interpretarea convertirii lui Augustin ca întoarcere umană de la lumea exterioară spre lumea interioară nu corespunde doar noilor interpretări filosofice şi teologice, dar îl face pe Augustin mai uşor de înţeles şi pentru cei care nu cred, prezentându-l ca model de urmat. Drept urmare, opera muzicală nu-şi are punctul culminant într-o acţiune exterioară spectaculoasă - cum putea fi, de exemplu, botezul său în catedrala din Milano – ci în solilocviul sufletului cu Dumnezeu şi cu sine.

Pentru a evita să-l transporte pe Augustin în prezent, opera nu-l face să apară niciodată în prima persoană. El este prezent în reflecţia şi dialogul celorlalţi. Aceştia sunt, mai întâi, mama sa, Monica (soprană), femeia Stella (soprană), cu care a convieţuit înainte de convertire, şi fiul Adeodatus (voce albă). Se adaugă alte şase voci bărbăteşti, care îşi asumă diferite roluri şi în acelaşi timp contribuie la ansamblu prin psalmi şi rugăciuni. Un cor numeros reprezintă, într-un caz, poporul, şi în altul, comentariul tulburător al scenei de război din final, când năvălesc vandalii şi distrug cetatea în care Augustin, muribund, îşi dădea sufletul în pace.

(rv - AD)