2012-09-25 17:34:36

Papa şi valoarea Cuvântului trăit: realizează împărăţia lui Dumnezeu şi nu o utopie fără speranţă


(RV - 25 septembrie 2012) „Mama mea şi fraţii mei sunt cei care ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi-l împlinesc". Este fragmentul din Evanghelia lui Luca din liturghia de marţi 25 septembrie, care trimite la esenţa creştinismului şi la marea responsabilitate a celor care au primit darul credinţei şi sunt chemaţi să-l mărturisească.
Asupra acestei teme, de o actualitate deosebită în vederea apropiatului Sinod al Episcopilor despre noua evanghelizare, Alessandro De Carolis aminteşte câteva din reflecţiile lui Benedict al XVI-lea.
• Este unul din acele răspunsuri neliniştitoare pe care Isus le dă interlocutorilor săi. O situaţie obişnuită, cum poate fi primirea unei veşti iminente, devine o cheie ce deschide spre o viziune nouă, punctul de vedere al lui Dumnezeu care luminează un aspect negândit şi de neconceput pentru om. În acest caz, afirmaţia că "relaţia de rudenie" cu Cristos este un fapt de credinţă şi de opţiuni nu de sânge. Isus nu face reduceri: "fratele" său şi "mama" sa chiar - este cel care ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi îl face să devină realitate. Nu se poate scăpa de această "filieră" de credinţă: ascultare şi acţiune, iar sfinţii învaţă aceasta. Papa Benedict al XVI-lea a repetat-o de mai multe ori în mod clar.

"Pentru anunţ", a spus într-o ocazie, "avem nevoie de două elemente":
"Mărturie şi cuvânt. "Este necesar cuvântul care face să apară adevărul lui Dumnezeu, prezenţa lui Dumnezeu în Cristos şi apoi anunţul este ceva absolut indispensabil, fundamental" (Discurs către clerul roman, 26 februarie 2009).

Şi totuşi, aşa cum amintea şi aminteşte Paul al VI-lea, un maestru care să fie numai astfel, nu este suficient:
E necesară şi mărturia care dă crezare la acest cuvânt, pentru ca să nu apară numai ca o frumoasă filosofie, o utopie. În acest sens, mi se pare că mărturia comunitatea de credincioşi este de cea mai mare importanţă. Trebuie să deschidem, cât putem, locuri de experienţă pentru credinţă (Discurs către clerul roman, 26 februarie 2009).

A face parte din Împărăţia lui Dumnezeu, şi deci a fi rudă cu Cristos, a trăi în casa lui, "nu este - a spus Papa - o chestiune de onoruri şi de aparenţe, dar, după cum scrie Sfântul Paul, este dreptate, pace şi bucurie în Duhul Sfânt”.
• De aceea, nu ştie ce să facă cu aceste forme ipocrite ale celor care spun "Doamne, Doamne" şi apoi neglijează poruncile lui (...) Dacă vom pune în practică iubirea pentru aproapele nostru, potrivit mesajului Evangheliei, atunci vom face loc stăpânirii lui Dumnezeu şi împărăţia sa se realizează în mijlocul nostru. Însă, dacă fiecare se gândeşte doar la propriile interese, lumea noastră nu merge decât spre ruină (Angelus, 23 noiembrie 2008).

Aici serviciul audio:

rv/A. Lucaci







All the contents on this site are copyrighted ©.