O epocă de schimbări culturale şi tratatul "De civitate Dei": simpozion internaţional
la Roma
RV 25 sept 2012.Ce poate spune o lucrare scrisă
acum 1.600 de ani timpurilor noastre? Este întrebarea de fond a simpozionului
despre raportul dintre creştinism şi celelalte culturi în opera sf. Augustin "De civitate
Dei", care a început marţi la Institutul Patristic Augustinianum din Roma.
Simpozionul, se afirmă într-un comunicat al organizatorilor, marchează împlinirea
a şaisprezece secole de când Sf. Augustin a scris în nordul Africii celebrul său tratat
"Cetatea lui Dumnezeu".
"Scopul manifestării", susţine rectorul Insitutului,
pr. Robert Dodaro, O.S.A., "este relectura textului «De civitate Dei»
pornind de la următoarea întrebare: acestă lucrare este deschisă la dialogul intercultural
şi interreligios, sau conţine doar o polemică, un conflict, între creştinism şi celelalte
religii şi culturi? Această întrebare stă la baza simpozionului, la care poate lua
parte şi publicul larg, cu traducere simultană în italiană, engleză şi germană".
Simpozionul
este organizat Institutul Patristic Augustinianum din Roma în colaborare cu Zentrum
für Augustinus-Forschung al Universităţii din Würzburg (Germania), şi Institutul Augustinian
al Universităţii Villanova, din Pennsylvania (USA).
Tema generală - "Conflict
sau dialog? Întâlnirea lui Augustin cu mai multe culturi în «De civitate Dei»" –
va fi abordată pînă sâmbătă, 29 septembrie, de aproximativ 150 de cercetători din
Statele Unite ale Americii, Germania şi Italia. Conferinţele publice vor prezenta
raportul dintre Sf. Augustin şi culturile, care, odată cu invaziile barbare, intrau
atunci în contact cu lumea romană.
În această lucrare de acum 16
secole, pe care autorul o consideră "magnum opus et arduum", se abordează o
chestiune care-i priveşte pe toţi oamenii timpului: întâlnirea cu popoarele barbare
care băteau insistent la uşa imperiului roman. Polemica este îndreptată spre cei pe
care Sf. Augustin nu-i numeşte niciodată şi care considerau că este necesar să se
respingă orice amestec cu populaţiile de invadatori. Explică, în acest sens, pr. Vittorino
Grossi, O.S.A., profesor la Augustinianum şi relator la acest simpozion: "Căderea
Romei în 410 a accentuat o chestiune de fond: ce fel de raport se putea instaura cu
barbarii care atacau Imperiul. Exista un curent de opinie, din care făcea parte şi
Sf. Ambroziu, care susţinea că barbarii trebuiau blocaţi şi respinşi. Augustin, probabil
şi datorită calităţilor sale de sociolog atent, şi-a dat seama că aşa ceva nu era
posibil. În opinia lui, era necesar să se găsească o formă de coexistenţă. Această
convingere explică faptul că Augustin, în niciuna din cele 22 de cărţi ale operei
sale De civitate Dei, nu vorbeşte niciodată de barbari, romani sau creştini, ci pur
şi simplu de oameni, în faţa cărora se profilează doar două perspective: o cetate
întemeiată pe egoismul uman, supusă dispariţiei, şi o cetate fondată pe iubirea de
Dumnezeu, deci pe iubirea aproapelui, care nu va trece".
Tot în această
lucrare (cartea a XIV-a), continuă pr. Grossi, "Augustin vorbeşte despre pasiunile
oamenilor. În aceste pagini el prezintă lumii occidentale o nouă antropologie
pentru stabilirea unui dialog de convieţuire cu lumea barbarilor. Augustin observă
că pasiunile oamenilor sunt la fel: romani, barbari sau creştini, toţi au o pasiune
comună, sau altfel spus, toţi oamenii năzuiesc spre acelaşi ţel, care este Dumnezeu.
De aceea, încheie pr. Grossi, trebuie să ajutăm omenirea să redescopere această năzuinţă".
Ordinul Sfântului Augustin (O.S.A.) îl are ca părinte spiritual
pe sfântul episcop de Hipona, Augustin (354-430), fiind fondat în 1244 pentru
a trăi şi promova spiritul comunitar aşa cum era trăit în primele comunităţi creştine
(cfr Fap 4,32-35). Ordinul augustinian este alcătuit din persoane, bărbaţi şi femei,
care urmează învăţătura Regulii pe care o profesează: "a trăi în armonie, un singur
suflet şi o singură inimă, orientaţi către Dumnezeu". "Suntem creştini care, atraşi
de exemplul şi învăţătura sf. Augustin", se citeşte pe site-ul augustinians.net, "păşim
unii alături de ceilalţi pentru a construi casa noastră pe Cristos şi a sluji Poporul
lui Dumnezeu".