Beatificat, în Franţa, părintele Louis Brisson (1817-1908), purtător de iubire în epoca industrializării

RV 23 sep 2012. În catedrala franceză din Troyes, la 150 de km de Paris, s-a desfăşurat sâmbătă după amiază ceremonia de beatificare a lui Louis Brisson, preot, fondator al Oblaţilor şi al Oblatelor Sfântului Francisc de Sales. Născut în 1817 într-un sat din regiunea franceză Champagne, părintele Brisson s-a distins prin caritatea deosebită faţă de familiile de ţărani şi muncitori. A murit în 1908. Pentru celebrarea euharistică şi ritul beatificării, Benedict XVI l-a trimis în Franţa pe card. Angelo Amato, prefectul Congregaţiei pentru Cauzele Sfinţilor.

S-a observat că în ultimele decenii din secolul XIX şi primele din secolul XX, ţările europene cu adânci rădăcini catolice au oferit modele de sfinţenie cu o specială înclinaţie spre domeniul social, cu preoţi îmbrăcaţi în reverendă care s-au lăsat interpelaţi de masele de săraci din mediul rural şi oraşele în plină industrializare. Incalculabil, numărul iniţiativelor prin care fantezia carităţii înfiinţează diferite structuri pentru alinarea suferinţelor, sufleteşti şi trupeşti, la care trebuiau să facă faţă familiile de ţărani şi muncitori. Este ceea ce simte că trebuie să facă şi Louis Brisson, născut într-o familie de vânzători, dar purtând în inimă atracţia spre un alt gen de bogăţie. În 1840, la 23 de ani, a primit hirotonirea preoţească, cu un an înaintea sf. Ioan Bosco şi doi ani înainte de naşterea sf. Alois Guanella. Vocaţia lor are un numitor comun: îndrăgostiţi de Cristos, simt urgenţa de a-i duce iubirea între cei mai săraci ai timpului. Numit capelan la Mănăstirea Vizitaţiunii din Troyes, pr. Brisson începe să cunoască îndeaproape spiritualitatea Sf. Francisc de Sales, care-i va lăsa în suflet o amprentă decisivă, după cum spune card. Angelo Amato:
• "O primă trăsătură este familiaritatea cu figura şi gândirea Sf. Francisc de Sales. A doua este dinamismul său apostolic, mai ales faţă de tineri. De exemplu, a fondat mai multe ateliere şi cămine pentru tinerele muncitoare, prezente pe atunci în număr foarte mare în oraşul industrial Troyes".

Dar pr. Brisson nu se opreşte aici. Pune operele sociale pentru femei în mâinile a două tinere pe care le-a avut ca eleve la mănăstire, dând astfel viaţă la congregaţia "Oblatele Sf. Francisc de Sales". Acelaşi sfânt va fi reperul congregaţiei de bărbaţi. Ambele instituţii religioase se dezvoltă rapid, cu şcoli, cămine, colegii şi misionari în alte ţări. Dar umbrele timpului devin tot mai ameninţătoare. La începutul secolului XX Franţa votează legea care impune separarea netă între Biserică şi Stat. Este începutul unei adevărate persecuţii, cu expulzări de preoţi şi călugări din cele două congregaţii, dar şi exproprieri în lanţ. Mare parte din iniţiativele oblatelor şi oblaţilor sunt reduse la zero. Şi tocmai în acest moment, afirmă card. Amato, iese în evidenţă calitatea sfinţeniei sale:
• "Tăria şi perseverenţa în bine. În aceşti ani de suferinţă, străluceşte mai mult ca oricând marea seninătate a spiritului şi încrederea sa nemărginită în Providenţa divină. A murit pe 2 februarie 1908, la 91 de ani. În aceeaşi zi i-au scos la licitaţie casa, mobila şi chiar patul de cânepă pe care îşi dăduse sufletul. Dar nimeni n-a reuşit să distrugă faima sa de sfinţenie, care, dimpotrivă, a fost mereu vie în inima şi mintea tuturor, în special a fiilor şi fiicelor spirituale".

În 1953, la 45 de ani de la moartea pr. Brisson, în Ecuador, un copil de 9 ani a avut un accident grav. A fost călcat atât de rău de tractor încât medicii l-au pregătit la o sentinţă nemiloasă: nu va mai reuşi să meargă normal niciodată. Nu departe de locul accidentului se afla o comunitate de oblate care cunoşteau familia copilului. Au început împreună o novenă de rugăciune prin mijlocirea fondatorului lor, pr. Brisson. La scurt timp, copilul se vindecă fără nicio terapie sau aparat ortopedic, dar atât de bine încât mai târziu va ajunge în Aeronautica americană. Vindecarea neaşteptată şi definitivă i-a făcut pe mulţi să creadă că este vorba de o minune, şi ca atare a fost recunoscută. De la cinstea altarelor, noul fericit continuă să mijlocească pentru cei sărmani, bolnavi şi lipsiţi de speranţă.

(rv – A. De Carolis/AD)

Aici, serviciul audio: