Cardinalul Sgreccia: Este necesară deschiderea unui orizont de speranţă pentru bolnavi

(RV – 18 septembrie 2012) „Durerea şi suferinţa umană în lumina raţiunii şi credinţei creştine” este tema întâlnirii promovate de Fundaţia Ut Vitam Habeant, instituţie de drept canonic care activează în domeniul pastoralei vieţii, şi care a avut loc luni, 17 septembrie la Roma.
Iată câteva reflecţii ale cardinalului Elio Sgreccia, preşedintele fundaţiei, intervievat de Davide Dionisi, de la Serviciul de Documentare al Radio Vatican.

• “Bolnavul trebuie înţeles ca persoană, mai ales în interioritatea sa. Când se află în spital, mai ales când este în condiţii grave şi este mai mult sau mai puţin conştient de riscul de a muri mai devreme sau mai târziu, fiind preocupat şi tensionat, bolnavul are nevoie să fie înţeles, are nevoie de dialog.
Şi aceasta pentru că zidul cel mai dificil de dărâmat este tocmai frica de durere şi de moarte, unei persoane bolnave trebuind să i se dea speranţă. Tocmai de aceea organizăm aceste conferinţe, care vin nu doar în sprijinul persoanei bolnave dar şi în ajutorul celor care lucrează şi se angajează în asistarea bolnavilor”.

„Cum ar trebui să se comporte un credincios în faţa unei persoane care suferă”, a fost întrebat cardinalul Elio Sgreccia?

• “Uneori, tăcerea este necesară când persoana în cauză traversează o perioadă de reflecţie, de concentrare; în acele momente are nevoie doar să-i strângi mâna, pentru a face să se creeze un canal de comunicare. Şi când este posibil, chiar şi simpla expresie: „eu mă rog pentru tine, îţi sunt aproape, trebuie să ai curaj şi speranţă”, aceste cuvinte pot introduce discursuri mai intense se mai încurajatoare”.

Aici, serviciul audio: