Editorialul european RV: Exortaţia apostolică "Ecclesia in Medio Oriente" vorbeşte şi europenilor?

RV 17 sep 2012. Radio Vatican vă propune astăzi al doilea editorial european. Exortaţia apostolică post-sinodală "Ecclesia in Medio Oriente" a fost înmânată duminică 16 septembrie de Benedict XVI Bisericilor din această regiune cu ocazia călătoriei sale în Liban. Documentul se adresează, desigur, în mod special creştinilor din Orientul Mijlociu. Dar are ceva de spus şi creştinilor din Europa, susţin colegii de la Redacţia Polonă, care au pregătit editorialul de mai jos.

Călătoria apostolică a papei Benedict XVI în Liban, de la 14 la 16 septembrie 2012, a fost, printre altele, şi o ocazie specială de întâlnire şi relaţionare între diferite culturi, tradiţii, confesiuni şi religii.

Strâns legat de călătoria apostolică este şi documentul pe care Papa l-a înmânat Bisericii locale. Exortaţia apostolică "Ecclesia in Medio Oriente" doreşte să împace şi să pună împreună procese istorice şi religioase complexe: în această ţară se concentrează probleme care privesc toată lumea contemporană, inclusiv Europa. Orientul Mijlociu este pământul în care s-au născut trei mai religii monoteiste. Pentru întreaga omenire, şi în special pentru noi, creştinii, este pământul lui Dumnezeu mântuitorul, pământul lui Isus din Nazaret. Sfântul Părinte, vorbind Bisericii din Orientul Mijlociu, vrea, aşadar, să îndemne la reflecţie şi locuitorii Vechiului Continent?

Documentul papal poate fi citit şi analizat din diferite perspective şi contexte. Dar ceea ce domină este invitaţia stăruitoare, aproape un strigăt, la dialog, care dobândeşte o dimensiune excepţională în contextul Orientului Mijlociu. Îşi dau întâlnire în mod evident prezenţa şi activitatea a trei religii monoteiste. În acea ţară se simte deosebit de puternică vocea rugăciunilor înălţate de diferitele ramuri ale creştinismului dezbinat. Acolo celebrează liturgiile proprii, în diferite rituri, Bisericile catolice orientale unite cu Succesorul Sf. Petru, păstrând tradiţiile şi trăsăturile lor seculare. Platformele şi posibilităţile de dialog sunt numeroase, dar cât de greu este să fie lansat şi continuat! Cât de grave sunt consecinţele dialogului neînceput! O dovedeşte şi istoria dureroasă, deseori însângerată, a acelui pământ. O istorie în care se înscriu evenimentele epocii recente, din ultimii ani, luni şi zile, legată de dezbinările din interiorul islamului, de instrumentalizarea fundamentalismului religios în scopuri politice, terorism, comerţul cu droguri, interesele politice şi economice ale statelor de pe diferite continente.

Vorbind de dialogul intereligios, Papa subliniază că în perspectiva Orientului Mijlociu, acesta nu este dictat de considerente politice şi sociale pragmatice, dar e construit mai întâi de toate pe fundamentele teologice raportate la credinţă. Şi în acest caz, credinţa este cea care întăreşte omul în convingerea existenţei lui Dumnezeu, a bunătăţii lui şi a iubirii dăruită omului. De aceea, credinţa, independent de apartenenţa religioasă, îl face pe om capabil să se deschidă la bine şi la adevăr, pe care orice om le poate avea chiar dacă crede într-un alt fel.

În Europa se vorbeşte mult despre dialog. Tot la fel, despre libertate în toate aspectele ei. Căci dialogul este legat în mod inseparabil de libertate. Şi probabil că chiar în lumina acestei exortaţii apostolice, locuitorii Europei ar trebui să se întrebe, încă o dată, cu privire la sensul libertăţii şi al dialogului. În Orientul Mijlociu, unde nu lipsesc, de multă vreme, doar pacea şi stabilitatea, iar pentru cei care cred în Cristos sunt în pericol şi cele mai elementare condiţii de supravieţuire, creştinii dau dovada unei identităţi care rămâne foarte puternică, deşi sunt în minoritate şi supuşi la persecuţii şi discriminări. Graţie credinţei, care nu oferă doar bazele unei dezbateri teologice, dar mai întâi de toate dă curajul de a trăi o existenţă creativă într-o comunitate interculturală, strigătul creştinilor pentru dialog şi libertate pare să aibă un fundament puternic.

Într-un atare climat Papa cere respectarea libertăţii religioase şi încetarea violenţei, a discriminării şi a urii. Amintind învăţătura Conciliului Vatican al II-lea, Papa scrie că libertatea religioasă este culmea tuturor libertăţilor. Este un drept sacru şi inalienabil, de practicat atât la nivel individual cât şi comunitar. În religie şi în expresia cultului, libertatea urmează vocea conştiinţei, consimţind să aleagă religia pe care unul o consideră adevărată şi dând posibilitatea de a exprima public propria credinţă. Trebuie să existe posibilitatea unei mărturisiri libere a propriei religii, şi expunerea publică a simbolurilor ei, fără a-şi pune în pericol viaţa şi libertatea personală.

Poate că acesta este unul din gândurile pe care Benedict XVI vrea să le încredinţeze Europei. Pentru că aceasta, paradoxal, în numele libertăţii, al modernităţii şi corectitudinii politice, susţine în continuu un anumit model de atitudine anticreştină, şi cu o eficacitate deosebită, se îndepărtează de rădăcinile religioase pe care s-a format. Probabil că Europa crede că fără credinţă şi fără baze teologice se pot construi un dialog durabil, pacea şi bunăstarea. Evident, ne putem închipui acest continent cu bisericile transformate în galerii de artă şi săli de gimnastică, fără cruci expuse în public, fără valori retrograde care apără căsătoria şi familia, şi printre acestea, o mână de creştini care se ascund de lume în vreo modernă catacombă. Va mai fi acesta un pământ în care omul se va maturiza în plinătatea sa? Va mai fi aceasta Europa?

pr. Leszek Gęsiak, S.J.
(rv – AD)

Aici serviciul audio: