Benedict al XVI-lea: pe Calvar, Maria stă înaintea noastră ca semn de speranţă şi
de mângâiere
(RV - 15 septembrie 2012) Se comemorează pe 15 septembrie: Sfânta Fecioara Maria
Îndurerată. În 2009, la rugăciunea Îngerul Domnului din duminica premergătoare
acestei comemorări liturgice, Papa a invitat pe toţi să înveţe de la Sfânta Fecioară
modul de a-şi mărturisi credinţa „fiind gata să plătim în prima persoană pentru a
rămâne credincioşi Evangheliei”, în convingerea că „nimic nu se pierde din tot ceea
ce facem”. Propunem în continuare câteva din reflecţiile lui Benedict al XVI-lea
despre Maica Îndurerată.
La picioarele Crucii, alături de Isus care moare,
Maria îşi uneşte durerea ei cu cea a Fiului şi ne arată că iubirea lui Dumnezeu este
mai tare decât moartea. Durerea ei - subliniază Papa - este o durere plină de credinţă
şi de iubire”. • Fecioara pe Calvar participă la puterea mântuitoare a durerii,
unind ’da-ul’ ei, ’fie mie după cuvântul tău’, cu cel al Fiului” (Îngerul Domnului,
17 septembrie 2006).
În faţa suferinţei Fiului, Maria se încredinţează
lui Dumnezeu. Ştie că pe Cruce, Cristos şi-a vărsat tot sângele pentru a elibera umanitatea
de sclavia păcatului: • Fecioara Maria, care a crezut Cuvântului Domnului, nu
şi-a pierdut credinţa în Dumnezeu când l-a văzut pe Fiul său respins, insultat şi
atârnat pe cruce. A rămas mai curând alături de Isus, suferind şi rugându-se, până
la sfârşit. Şi a văzut aurora luminoasă a Învierii sale(Angelus 13 septembrie
2009).
Maria, observă Pontiful, ne învaţă că „cu cât omul este mai aproape
de Dumnezeu, cu atât este mai aproape de oameni”. Faptul că Maria, în ceasul Crucii,
este „cu totul aproape de Dumnezeu este motivul pentru care este şi atât de aproape
de oameni”: • De aceea poate fi Mama oricărei mângâieri şi a oricărui ajutor,
o Mamă la care în orice necesitate oricine poate să se adreseze în propria slăbiciune
şi în propriul păcat, deoarece ea are înţelegerea pentru tot şi este pentru toţi forţa
deschisă a bunătăţii creatoare (Sf. Liturghie din 8 decembrie 2005).
În
ea, continuă Papa, „Dumnezeu imprimă propriul chip al Acelui care merge după oaia
rătăcită în munţi şi până între spinii şi mărăcinii păcatelor acestei lumi, lăsându-se
rănit de cununa de spini a acestor păcate, pentru a lua pe umerii săi oaia şi a o
aduce acasă la staul”: • Ca Mamă care compătimeşte, Maria este figura anticipată
şi portretul permanent al Fiului. Şi astfel vedem că şi imaginea Îndureratei, a Mamei
care împarte suferinţa şi iubirea, este o adevărată imagine a Neprihănitei. Inima
ei, prin a fi şi simţi împreună cu Dumnezeu, s-a lărgit. În ea bunătatea lui Dumnezeu
s-a apropiat şi se apropie mult de noi, Astfel Maria stă înaintea noastră ca semn
de mângâiere, de încurajare, de speranţă(Sf. Liturghie din 8 decembrie 2005).
Benedict
al XVI-lea ne invită să o contemplăm pe Maria, la picioarele Crucii, „asociată intim
la misiunea lui Cristos şi împreună părtaşă la opera mântuirii prin durerea ei de
Mamă”: • Pe Calvar, Isus ne-a dăruit-o nouă ca mamă şi ne-a încredinţat ei ca
fii. Să vă obţină Fecioara Îndurerată darul de a-l urma pe divinul ei Fiu răstignit
şi de a îmbrăţişa cu seninătate dificultăţile şi încercările existenţei cotidiene(Discurs către călugăriţele clarise, 15 septembrie 2007).