Curajul de a scrie o nouă pagină de istorie: ultima zi, la Sarajevo, a întâlnirii internaţionale promovată de Comunitatea Sf. Egidiu

RV 11 sep 2012. La Sarajevo, ultima zi, marţi, a Întâlnirii Internaţionale pentru Pace, organizată de Comunitatea Sf. Egidiu la 20 de ani de la ibucnirea războiului din Balcani. În decursul serii, apelul la pace lansat de toţi liderii religioşi prezenţi. Un prim bilanţ al Întâlnirii a fost prezentat, marţi dimineaţă, de fondatorul Comunităţii Sf. Egidiu, prof. Andrea Riccardi, ministrul italian al Cooperării şi Integrării.

De la Sarajevo, corespondenţa trimisului special, Francesca Sabatinelli:
• "A fost cu siguranţă o provocare, aceea de a duce la Sarajevo spiritul de la Assisi. În oraşul care acum douăzeci de ani era scena unui masacru comis în numele urii religioase şi etnice, cuvântul pace a fost pronunţat acum de religii, cele care încă din 1986, la Assisi, se reunesc pentru a duce un mesaj: religiile trebuie să pună bazele vieţii împreună.

La încheierea întâlnirii organizate de Comunitatea Sf. Egidiu aici, în Bosnia-Herţegovina, fondatorul Andrea Riccardi a trasat bilanţul acestor zile. Un bilanţ pozitiv – afirmă Riccardi – pentru că s-a văzut că există o nouă răspundere a religiilor în lumea globalizată. Mai sunt fără îndoială multe greutăţi pe calea dialogului ecumenic dintre creştini, la fel ca în dialogul cu islamismul, dar cu toate acestea, nu s-a arătat pesimist: mulţi paşi mai trebuie să făcuţi dar când se văd atât de mulţi lideri religioşi reuniţi împreună, se înţelege că se răspândeşte şi capacitatea de a sta împreună. Făcând referinţă la comemorarea zilei de 11 septembrie, Riccardi a cerut să se facă o reflecţie într-un moment în care cultura, politica şi religiile au fost ispitite de logica ciocnirii. "Sunt convins că orice religie, în diferitele situaţii ale istoriei, a fost ispitită să sacralizeze conflictele", a precizat Riccardi. Meritul acestor zile de la Sarajevo este faptul de a fi atras din nou atenţia asupra acestui oraş, unde nu mai există o problemă de război ci o problemă de viitor. Şi viitorul Balcanilor este un nou raport cu Uniunea Europeană, atât economic cât şi politic. De altfel, Europa a venit aici, a precizat apoi Riccardi, referindu-se la prezenţa premierului italian Mario Monti şi a preşedintelui Consiliului Europei, Hermann van Rompuy, duminică, la adunarea de deschidere a Întâlnirii. Desigur, problemele nu s-au rezolvat, memoria este o problemă la fel de mare ca istoria, istoria reconstruită de popoare nu este întotdeauna identică, iată de ce este nevoie de curaj – afirmă Riccardi în mesajul său – pentru a scrie o nouă istorie".

La rândul său, arhiepiscopul de Vrhbosna-Sarajevo, card. Vinko Puljc, a spus la microfonul trimisului special RV că are speranţa că aceste zile vor crea un climat pozitiv, dar procesul de refacere a coexistenţei, a respectului faţă de celălalt, a toleranţei şi de căutare a unor posibilităţi pozitive pentru construcţia acestora, nu s-a încheiat, este abia la început".

Pe agenda dezbaterilor de luni, la Sarajevo, a fost şi chestiunea imigraţiei. Preşedintele Consiliului Pontifical pentru Pastoraţia Migranţilor şi Itineranţilor, card. Antonio Maria Vegliò, a spus în cuvântul său că trăsătura specifică a Bisericii Catolice în această privinţă este să se treacă de la emergenţa imigraţiei la integrarea imigranţilor în societate. Procesul de integrare se va încheia atunci când societăţile multi-culturale, în care popoarele şi culturile sunt doar una alături de cealaltă, vor deveni societăţi inter-culturale, în care diferitele grupuri etnice prezente vor stabili reciproc relaţii pozitive. Deseori, a spus cardinalul, Biserica este lăsată singură să se ocupe de imigranţi şi să le apere drepturile. Potrivit unor estimări recente ale Organizaţiei Internaţionale pentru Migraţii, în lume există 214 milioane de migranţi. În fidelitate faţă de Evanghelie, activitatea Bisericii nu se epuizează la nivel asistenţial sau educativ, dar contribuie la promovarea unui spirit de fraternitate între toţi oamenii. De aceea, Biserica nu doreşte şi nu poate să acopere golurile lăsate de instituţiile publice, care trebuie să adopte în cele din urmă politici migratorii adecvate situaţiei actuale, să garanteze respectarea drepturilor migranţilor iar aceştia să-şi asume obligaţia de a-şi îndeplini relativele datorii. În această privinţă, creştinii laici au un rol de neînlocuit, pentru că integrarea este un proces care presupune participarea întregii societăţi.

(rv - AD)