Papa la audienţa generală în Aula Paul al VI-lea din Vatican: Isus ţine în mâinile
sale Biserica din toate timpurile
(RV - 5 septembrie 2012) Cristos este cel care deţine în mâini destinele
Bisericii şi pentru a-i înţelege orientările
un creştin nu are decât un singur mod, acela de a se ruga. La audienţa
generală desfăşurată din nou în Aula Paul al VI-lea, după paranteza estivă de la Castel
Gandolfo, Benedict al XVI-lea a continuat "şcoala de rugăciune", axând cateheza pe
Cartea Apocalipsului.
Poţi fi persoana cea mai singură de pe pământ, cea mai
tristă. dar dacă te rogi, vei avea mângâiere „în momentele cele mai întunecate” şi
vei învăţa să-l iubeşti pe Dumnezeu. şi să simţi aproape prietenia lui Cristos. Astfel
nu te vei putea lipsi niciodată de rugăciune, într-o continuă dinamică de iubire care
îţi schimbă viaţa.
Cuprinde un mesaj antrenant în formularea sa imediată, cateheza
lui Benedict al XVI-lea ţinută miilor de pelerini reuniţi în aula Paul al VI-lea din
Vatican şi inspirată din răsfoirea paginilor unei cărţi pe care el însuşi a calificat-o
ca „dificilă”, Cartea Apocalipsului. Papa s-a avântat în structura textului Sfântului
Ioan prezentându-i pe scurt cele trei faze din care se compune prima parte. În prima
fază, protagoniştii sunt adunarea liturgică şi cititorul, lectorul, care îi prezintă
un mesaj încredinţat de Isus evanghelistului. Suntem la primele fraze şi replici în
care adunarea adoptă o atitudine de rugăciune, şi anume, a explicat Pontiful, în „ascultarea
lui Dumnezeu care vorbeşte”: • Rugăciunea noastră trebuie să fie înainte
de toate ascultare de Dumnezeu ce ne vorbeşte. Inundaţi
de atât de multe cuvinte, suntem puţin obişnuiţi
să ascultăm, în special să ne creăm acea dispoziţie de
tăcere interioară şi exterioară pentru a fi atenţi
la ceea ce Dumnezeu vrea să ne spună. Asemenea versete ne învaţă
apoi că rugăciunea noastră, adeseori doar de cerere, trebuie
să fie mai întâi de toate o rugăciune de laudă lui Dumnezeu pentru dragostea
lui, pentru darul lui Isus Cristos, care ne-a adus putere, speranţă şi
mântuire.
"Prinsă de dragostea lui Cristos", adunarea este îndemnată să-i
"înţeleagă prezenţa în viaţa proprie". Îi spune "da" lui Dumnezeu, care, a spus Benedict
al XVI-lea, i se manifestă deci "ca începutul şi sfârşitul istoriei", "activ cu dragostea
sa în întâmplările umane” din trecut şi din viitor, până la "ţinta finală". Chiar
şi în acest caz, a observat Papa ... • Rugăciunea constantă trezeşte
în noi sensul de prezenţă a Domnului în viaţa şi în istoria noastră,
iar prezenţa sa este una ce ne susţine, ne îndrumă şi ne dă o mare speranţă
chiar în mijlocul întunericului anumitor evenimente umane; în plus, fiecare
rugăciune, chiar şi cea făcută în singurătatea
cea mai radicală, nu este niciodată o izolare şi nu este niciodată sterilă, dar este
seva vitală pentru a alimenta o viaţă creştină tot mai angajată şi consecventă.
În
faza a doua, Cristos devine mai aproape de adunarea liturgică, lăsându-se văzut de
comunitate, vorbindu-i şi acţionând. La acest punct, cititorul prezintă imaginile
pe care Duhul le evocă în Ioan. Este un lung şi puternic moment contemplativ, dominat
de semnele luminii şi focului, simbol - a spus Papa - "al intensităţii geloase" a
iubirii lui Dumnezeu, al veşniciei sale, al biruinţei sale asupra răului. Ioan trăieşte
"o experienţă minunată a Domnului Înviat", încât leşină şi cade ca mort: • Un
lucru frumos acest Dumnezeu înaintea căruia slăbeşte, cade ca mort.
Este prietenul vieţii, şi îi pune mâna pe cap. Şi
aşa va fi şi pentru noi: suntem prieteni ai lui Isus.
Apoi revelaţia lui Dumnezeu Înviat, a lui Cristos cel Înviat, nu va
fi cutremurătoare, dar va fi întâlnirea cu prietenul.
În
a treia fază, cititorul propune adunării un mesaj în care Isus vorbeşte la persoana
întâi. Un mesaj adresat celor şapte biserici din Asia Mică, dar care - a concluzionat
Benedict al XVI-lea - trebuie să fie înţeles ca îndreptat către "bisericile din toate
timpurile": • Toate bisericile au nevoie să adopte o atitudine de ascultare atentă
a Domnului, deschizându-se la Duhul aşa cum Isus cere insistent repetând această poruncă
de şapte ori: ’Cine are urechi de auzit, să audă ceea ce Duhul zice Bisericilor’ (Ap
2,7.11.17.29; 3,6.13.22). Adunarea ascultă mesajul primind un imbold la pocăinţă,
convertire, perseverenţă, creşterea în dragoste, îndrumare pentru călătorie.
Multe,
printre altele, saluturile adresate de Benedict al XVI-lea tinerilor, în special celor
care primesc mirul, în diferite limbi, la sfârşitul catehezei. În mod deosebit tinerilor
întorşi de la întâlnirea Genfest desfăşurată la Budapesta. Papa i-a îndemnat să fie
"tari în credinţa catolică" lăsând „ca bucuria simplă, iubirea curată şi pacea profundă,
care vin din întâlnirea cu Isus Hristos" să-i facă martori luminoşi a Veştii celei
Bune în rândul tinerilor din ţările lor.
La terminarea audienţei, Benedict
al XVI-lea a intonat în cor rugăciunea Tatăl nostru în limba latină şi a dat tuturor
celor prezenţi binecuvântarea apostolică pe care o extinde bucuros la toţi cei care
pe care undelor o ascultă în spirit de credinţă.