Alocuţiunea Papei înainte de antifonul "Angelus" la Castel Gandolfo: apel pentru Siria şi Irak, GMG 2013 in Brazilia şi muncitorii din Taranto, Italia (texte)

(RV - 29 iulie 2012) Iubiţi fraţi şi surori, în această duminică am început lectura capitolului 6 al Evangheliei lui Ioan. Capitolul se deschide cu scena înmulţirii pâinilor, pe care apoi Isus o comentează în sinagoga din Cafarnaum, indicând în sine "pâinea" care dă viaţă. Acţiunile împlinite de Isus sunt paralele cu cele de la Ultima Cină: "El a luat pâinile şi, mulţumind, le-a dat celor aşezaţi" (In 6,11). Insistenţa pe tema „pâinii", care este împărţită cu alţii, şi pe aducerea de mulţumire (v.11, în greacă eucharistesas), amintesc Euharistia, Jertfa lui Cristos pentru mântuirea lumii.

Evanghelistul observă că Paştele era aproape (v. 4). Privirea se îndreptată spre Cruce, dăruirea totală de iubire, şi spre Euharistie, perpetuarea acestui dar: Cristos se face pâine de viaţă pentru oameni. Sfântul Augustin comentează: "Cine, dacă nu Cristos este pâinea din cer? Dar pentru ca omul să poată mânca pâinea îngerilor, Domnul îngerilor s-a făcut om. Dacă nu s-ar fi făcut atare, nu am avea trupul său; neavând cu adevărat trupul său, nu am mânca pâinea altarului" (Predica 130,2). Euharistia este marea întâlnire permanentă a omului cu Dumnezeu, în care Domnul devine hrana noastră, se dăruieşte pe sine pentru a ne transforma în el.

În scena înmulţirii, este semnalată şi prezenţa unui băiat care, în faţa dificultăţii de a sătura atâta lume, pune în comun acel puţin pe care îl are: cinci pâini şi doi peşti (Cf In 6,8). Miracolul nu se produce pornind de la nimic, ci de la o primă modestă împărtăşire a ceea ce avea un simplu băiat cu el. Isus nu ne cere ceea ce nu avem, dar ne face să vedem că, dacă fiecare oferă acel puţin pe care îl are, se poate realiza mereu din nou minunea: Dumnezeu este capabil de a multiplica fiecare gest mic al nostru de iubire şi de a ne face părtaşi de darul său. Mulţimea este impresionată de minune: vede în Isus pe noul Moise, vrednic de putere, iar în noua mană, viitorul asigurat, dar se opreşte la elementul material, şi Domnul "cunoscând că au de gând să vină şi să-l ia cu forţa ca să-l facă rege, s-a retras din nou pe munte, el singur" (In 6,15). Isus nu este un rege pământesc care exercită stăpânirea, ci un rege care serveşte, care se apleacă asupra omului pentru a-i sătura nu numai foamea materială, dar mai ales aceea mai profund, cea de Dumnezeu.

Dragi fraţi şi surori, să-i cerem Domnului să ne facă să redescoperim importanţa de a ne hrăni din trupul lui Cristos, participând cu fidelitate şi cu mare conştiinţă la Euharistie, pentru a fi din ce în ce mai intim uniţi cu El.

De fapt, "nu este hrana euharistică care este schimbată în noi, dar suntem noi, cei care în mod tainic suntem transformaţi de ea. Cristos ne hrăneşte unindu-ne cu sine: ne atrage în el însuşi" (Exortaţia apostolică Sacramentum caritatis, 70). În acelaşi timp, vrem să ne rugăm ca niciodată nimănui să nu-i lipsească pâinea necesară pentru o viaţă demnă, şi să fie abătute toate inegalităţile nu cu armele violenţei, dar cu împărtăşire şi iubire.

Să ne încredinţăm Fecioarei Maria, în timp ce invocăm peste noi şi cei dragi ai noştri mijlocirea ei maternă.

După recitarea antifonului „Angelus Domini - Îngerul Domnului” şi înainte de saluturile particulare în diferite limbi, Papa s-a referit la evenimentele tragice din Siria, la Ziua Mondială a Tineretului de la Rio de Janeiro 2013 din Brazilia şi la situaţia preocupantă a muncitorilor de la combinatul siderurgic din Taranto, Italia.

Dragi fraţi şi surori, continuu să urmăresc cu îngrijorare episoade de violenţă, tragice şi crescânde din Siria cu trista secvenţă de morţi şi răniţi, inclusiv în rândul civililor, şi un număr uriaş de evacuaţi interni şi de refugiaţi în ţările vecine. Pentru aceştia cer să le fie asigurată asistenţa umanitară necesară şi ajutorul solidar. Reînnoind apropierea mea faţă de populaţia care suferă şi amintirea în rugăciune, reînnoiesc un apel urgent pentru ca să se pună capăt la orice violenţă şi vărsare de sânge. Cer de la Dumnezeu înţelepciunea inimii, mai ales pentru cei care au responsabilităţi mai mari, pentru ca să nu fie cruţat nici un efort în căutarea păcii, inclusiv din partea comunităţii internaţionale, prin intermediul dialogului şi reconcilierii, în vederea unei adecvate soluţionări politice a conflictului. Gândul meu se în dreaptă şi la scumpa naţiune irakiană, lovită în ultimele zile de numeroase şi grave atentate care au provocat mulţi morţi şi răniţi. Fie ca această mare ţară mare să poată găsi calea stabilităţii, reconcilierii şi păcii.

Peste un an, în această perioadă, se va ţine cea de-a 28-a Zi Mondială a Tineretului la Rio de Janeiro în Brazilia. Este vorba despre o preţioasă ocazie pentru numeroşi tineri de a experimenta bucuria şi frumuseţea apartenenţei la Biserică şi de a trăi credinţa. Privesc cu speranţă la acest eveniment şi aş dori să încurajez şi să mulţumesc organizatorilor, în special Arhidieceza de Rio de Janeiro, angajaţi să pregătească cu grijă primirea tinerilor care din întreaga lume vor lua parte la această importantă întâlnire bisericească.

Urmăresc cu îngrijorare ştirile privind combinatul ILVA din Taranto şi doresc să exprim apropierea mea lucrătorilor şi familiilor lor, care trăiesc cu anxietate aceste momente dificile. În timp ce îi asigur de rugăciunea mea şi de sprijinul Bisericii, îndemn pe toţi la simţul responsabilităţii şi încurajez Instituţiile naţionale şi locale să depună orice efort pentru a ajunge la o soluţionare echitabilă a problemei, care protejează atât dreptul la sănătate, cât şi dreptul la muncă, mai ales în aceste vremuri de criză economică.

rv/A. Lucaci