Iubirea, forţa dăruirii pentru celălalt, cu responsabilitate şi sacrificiu: Benedict
al XVI-lea despre „Humanae Vitae”, la 44 de ani de la publicare
(RV – 25 iulie 2012) Pe 25 iulie 1968 se publica enciclica „Humanae Vitae”, a papei
Paul al VI-lea. Documentul expune viziunea Bisericii asupra demnităţii vieţii
umane, în special asupra conceperii şi ilicităţii tehnicilor anticoncepţionale, „Humanae
Vitae” fiind fructul unei lungi şi uneori contrastate activităţi a unei
Comisii de studiu. Dar, magisteriul care a rezultat din această îndelungată
activitate a fost şi rămâne de largă perspectivă, aşa cum aminteşte în următorul serviciu
jurnalistul Alessandro de Carolis, de la Radio Vatican:
• Sexualitatea este
un bine ce a fost dat omului de către Dumnezeu, dar nu este un bun de consum. Şi era
nevoie de curaj pentru a afirma acest principiu într-o epocă, ca cea inaugurată de
anul 1968, în care aşa-numita „libertate” sexuală devenise steagul vânturat cu multă
agresivitate de cei care voiau să rupă legătura cu regulile din trecut. Şi tocmai
acest „curaj”, împreună cu o profetică perspectivă asupra viitorului a caracterizat
Enciclica semnată de papa Paul al VI-lea, pe 25 iulie, în urmă cu 44 de ani, după
cum a dorit să sublinieze Benedict al XVI-lea:
„Acel document a
devenit imediat element de contradicţie. Elaborat în lumina unei decizii frământate,
acesta constituie un gest semnificativ de curaj în a reafirma continuitatea doctrinei
şi a tradiţiei Bisericii. Acest text, deseori răstălmăcit şi interpretat greşit, a
dat naştere la discuţii şi pentru că era timpul în care începea perioada unei profunde
contestaţii care a marcat viaţa unor întregi generaţii”. (Discursul lui Benedict
al XVI-lea în cadrul Conferinţei cu ocazia împlinirii a 40 de ani de la enciclica
„Humanae Vitae”, din 10 mai 2008).
Era pe 10 mai 2008, când Benedict al XVI-lea
exprima aceste consideraţii în faţa participanţilor la Conferinţa prilejuită de împlinirea
a 40 de ani de la enciclica „Humanae Vitae”. Paternitate responsabilă, aspect „unitiv”
şi „procreativ” al iubirii conjugale, perioade „fertile” şi „nefertile”, căi licite
şi căi ilicite pentru „regularea natalităţii”: învăţăturile enciclicei „Humanae Vitae”
– confirmă Benedict al XVI-lea – nu sunt uşoare. Dar există un „cuvânt cheie”, spune
Episcopul Romei, „pentru a înţelege enciclica lui Paul al VI-lea”, şi anume „iubire”.
O iubire care se înrădăcinează în Dumnezeu şi care nu va putea niciodată privi la
corpul uman ca la „un obiect care se poate cumpăra sau vinde” căci, cum a spus Benedict
al XVI-lea la tot la Conferinţei cu ocazia împlinirii a 40 de ani de la enciclica
„Humanae Vitae”, din 10 mai 2008:
„Dacă exercitarea sexualităţii
se transformă într-un drog care vrea să supună partenerul la propriile dorinţe şi
interese, fără a respecta timpurile persoanei iubite, atunci ceea ce trebuie să se
apere nu mai este numai adevăratul concept al iubirii, ci în primul rând demnitatea
persoanei însăşi.”
Iubirea ca „dar” şi nu ca simplu „act” şi care
trimite la ceea ce Dumnezeu a realizat la începutul Creaţiei. Însă azi, ca şi în timpul
lui Paul al VI-lea (aşa cum constată Benedict al XVI-lea), există tendinţa de a furniza
tinerilor o viziune distorsionată despre iubire şi anume existenţa plăcerii cu totul
ruptă de responsabilitate:
„A furniza iluzii false în domeniul iubirii
sau a înşela cu privire la responsabilităţile genuine pe care sunt chemaţi să le asume
cu exercitarea propriei sexualităţi nu face cinste unei societăţi care face referinţă
la principiile de libertate şi democraţie. Libertatea trebuie să se conjuge cu adevărul
şi responsabilitatea cu forţa dăruirii pentru celălalt chiar cu sacrificiu.”