2012-07-23 15:58:04

Sărbătoarea Sfântei Brigita, co-patroană a Europei. Papa: credinţă şi frumuseţea căsătoriei


(RV - 23 iulie 2012) Biserica sărbătoreşte la 23 iulie o mare Sfântă din Evul Mediu, Sfânta Brigita a Suediei, din 1999 co-patroană a Europei. Figurii sale de creştină exemplară - soţie şi mamă, văduvă şi fondatoare a unui Ordin călugăresc - Benedict al XVI-lea i-a dedicat cateheza de la audienţa generală din 27 octombrie 2010. Acea cateheză a fost, printre altele, un "imn" pentru frumuseţea căsătoriei creştine.

Despre un bărbat şi o femeie care se iubesc, împărtăşind aceleaşi valori, cresc opt copii, se ocupă de opere sociale îngrijindu-se împreună de săraci. Brigita Suediei nu este eroina ciudată dintr-un film de ficţiune, cu subiect imaginar, ci o femeie din carne şi oase, căsătorită cu Ulf, un om - a explicat Benedict al XVI-lea - care, datorită inteligenţei şi sensibilităţii acestei femei a fost capabil ca şi el să devină mai bun.

Secretul? Convingerea că Evanghelia este o carte care luminează viaţa şi că a cultiva proprie credinţă înseamnă, de asemenea, a cultiva fericirea cu propriul partener de viaţă.

Născută în 1303 într-o ţară nordică, cea scandinavă, devenită creştină cu 300 de ani în urmă, Brigita a fost mai întâi soţie şi mamă a opt copii. O căsătorie lungă şi senină, care a durat 28 de ani şi întemeiată puternic pe valori preluate din Evanghelie:
• Brigita, condusă spiritual de un călugăr învăţat, care a iniţiat-o în studiu Scripturilor, a exercitat o influenţă foarte pozitivă asupra propriei familii care, mulţumită prezenţei sale, a devenit o adevărată „biserică domestică, o biserică familială". (…) Această primă perioadă a vieţii Brigitei ne ajută să apreciem ceea ce astăzi am putea numi o autentică „spiritualitate conjugală”: împreună, soţii pot parcurge un drum de sfinţenie, susţinuţi de harul Sacramentului Căsătoriei.

Aşa cum „nu puţine ori” se întâmplă şi azi într-o viaţă conjugală, a constat Pontiful, este soţul Brigitei, Ulf, cel care a fost ajutat cu sensibilitate şi delicateţe de soţie ca să întreprindă un parcurs de credinţă:
• Poată Spiritul Domnului să suscite şi astăzi sfinţenia soţilor creştini, pentru a arăta lumii frumuseţea căsătoriei trăite după valorile Evangheliei: iubire, tandreţe, ajutor reciproc, rodnicie în generarea şi educarea copiilor, deschidere şi solidaritate faţă de lume, participarea la viaţa Bisericii.

Văduvia, care a survenit după 1341, aduce cu sine o schimbare radicală de viaţă pentru viitoarea Sfântă. Brigita renunţă la o nouă căsătorie şi aprofundează raportul ei lăuntric cu Dumnezeu. Izvorăşte de aici, a descris Benedict al XVI-lea, acea îndelungă şi felurită experienţă de revelaţii divine, care au avut în contemplarea Patimii lui Cristos unul din centrele spirituale.

Dar Brigita era conştientă, a spus Papa, că această carismă era în serviciul Bisericii:
• Tocmai din acest motiv, nu puţine din revelaţiile sale erau adresate, în formă de avertismente chiar severe, credincioşilor din timpul său, inclusiv autorităţilor religioase şi politice, pentru ca să trăiască în mod coerent viaţa creştină; dar făcea aceasta mereu cu o atitudine de respect şi de fidelitate faţă de magisteriul Bisericii, în special faţă de succesorul Apostolului Petru.

Deseori în pelerinaj, în 1371, Brigita ajunge şi în Ţara Sfântă - întemeiază un Ordin călugăresc cu două ramuri, pentru bărbaţi şi pentru femei, sub autoritatea unei „abatese”. Un fapt, acesta din urmă, a precizat Pontiful, ce nu trebuie să uimească:
• De fapt, în marea tradiţie creştină, femeii îi este recunoscută o demnitate proprie, şi - după exemplul Mariei, Regina Apostolilor - un loc propriu în Biserică, care, fără a coincide cu preoţia ministerială, este la fel de important pentru creşterea spirituală a comunităţii. În afară de aceasta, colaborarea dintre consacraţi şi consacrate, mereu în respectul vocaţiei lor specifice, capătă o mare importanţă în lumea de azi.

Din aceste motive, a spus Benedict al XVI-lea în încheierea catehezei, Brigita devine imediat „o figură eminentă în istoria Europei”:
• Declarând-o co-patroană a Europei în 1999, Ioan Paul al II-lea a formulat urarea ca Sfânta Brigita - care a trăit în secolul al 14-lea, când creştinătatea occidentală nu era rănită încă de sciziune - să poată mijloci în mod eficace la Dumnezeu, pentru a dobândi harul atât de aşteptat al deplinei unităţi a tuturor creştinilor. Tocmai pentru această intenţie, care ne stă atât de mult la inimă, şi pentru ca Europa să ştie mereu a se alimenta din propriile rădăcini creştine, vrem să ne rugăm, fraţilor şi surorilor, invocând mijlocirea puternică a Sfintei Brigita a Suediei, ucenică fidelă a lui Dumnezeu şi co-patroană a Europei.

Aici serviciul audio:

rv/A. Lucaci








All the contents on this site are copyrighted ©.