Papa la rugăciunea „Angelus”: „Cel rău seamănă război; Dumnezeu creează pace”. Mâhnirea Papei pentru victimele din Denver şi Zanzibar. Urări pentru Jocurile Olimpice de la Londra

(RV - 22 iulie 2012) Benedict al XVI-lea, duminică la rugăciunea „Angelus” şi-a manifestat mâhnirea pentru masacrul de la Denver în Statele Unite şi naufragiul feribotului în apropiere de Zanzibar. Gândul Papei, de la reşedinţa pontificală estivă din Castel Gandolfo, se îndreaptă apoi spre Londra unde vineri încep Jocurile Olimpice, pentru ca să poarte roade de pace şi reconciliere în lume. Şi mai departe avertismentul: „Cel rău seamănă război; Dumnezeu creează pace; Cristos este pacea noastră”.
• I was deeply shocked by the senseless violence which took place in Aurora, Denver, and saddened by the loss of life in the recent ferry disaster near Zanzibar.
Papa s-a declarat „profund şocat de violenţa absurdă” care a avut loc în cartierul Aurora din Denver, şi „întristat de pierderea de vieţi în recentul dezastru cu feribotul în Tanzania, aproape de Zanzibar, care a provocat - amintim - miercurea trecută 68 de morţi şi 77 dispăruţi.

• I share the distress of the families and friends of the victims and the injured, especially the children. Assuring all of you of my closeness in prayer, I impart my blessing as a pledge of consolation and strength in the risen Lord.
Împărtăşesc mâhnirea profundă a familiilor şi prietenilor victimelor şi a celor răniţi, în special copii. Papa a asigurat pe toţi de apropierea sa în rugăciune, şi le-a dat binecuvântarea sa „ca chezăşie de mângâiere şi putere în Domnul înviat”.

Gândul Papei s-a îndreptat apoi spre Londra, în vederea deschiderii vineri 27 iulie a celei de-a XXX-a ediţii a Jocurilor Olimpice. După ce a salutat organizatorii, atleţii şi spectatorii, Pontiful a exprimat urarea ca „în spiritul armistiţiului olimpic”, „bunăvoinţa generată de acest eveniment” „să poată da roadele sale, promova pacea şi reconcilierea în întreaga lume”.
• Olimpiadele sunt cel mai mare eveniment sportiv mondial, la care participă atleţi din foarte multe naţiuni, şi, ca atare capătă şi o puternică valoare simbolică. Din acest motiv, Biserica Catolică priveşte la ele cu simpatie şi atenţie deosebită. Să ne rugăm ca, în conformitate cu voia lui Dumnezeu, Jocurile de la Londra să fie o adevărată experienţă de fraternitate între popoarele planetei Terra.

Dar alocuţiunea duminicală a Sfântului Părinte s-a concentrat pe textele Liturghiei şi pe comemorarea de duminică 22 iulie, a Sfintei Maria Magdalena.

Să-l ascultăm:
• Iubiţi fraţi şi surori! Cuvântul lui Dumnezeu în această duminică ne repropune o temă fundamentală şi mereu fascinantă a Bibliei: ne aminteşte că Dumnezeu este păstorul omenirii. Acest lucru înseamnă că Dumnezeu vrea pentru noi viaţa, vrea să ne călăuzească la păşune bună, unde ne putem hrăni şi odihni; nu vrea ca noi să ne pierdem şi să murim, dar că să ajungem la ţinta drumului nostru, care este tocmai plinătatea vieţii. Asta e ceea ce fiecare tată şi fiecare mamă vrea pentru copiii lor: binele, fericirea, realizarea. În Evanghelie, Isus se prezintă pe sine ca Păstor al oilor pierdute ale casei lui Israel. Privirea lui asupra lumii este o privire ’pastorală’. De exemplu, în Evanghelia din această duminică, se spune că Isus, "coborându-se din barcă, a văzut o mulţime numeroasă de oameni şi a fost cuprins de milă faţă de ei, deoarece erau ca nişte oi fără păstor. Atunci a început să-i înveţe multe lucruri" (Mc 6 34).

Isus îl întruchipează Dumnezeu Păstor cu modul lui de a predica şi cu faptele lui, având grijă de bolnavi şi păcătoşi, de cei care sunt "pierduţi" (Cf Lc 19,10), pentru a-i aduce înapoi în siguranţă, în milostivirea Tatălui.
• Printre "oile pierdute" pe care Isus le-a salvat se află şi o femeie pe nume Maria, originară din satul Magdala de pe malurile Lacului Galileii, şi de aceea numită Magdalena. Astăzi este comemorarea ei liturgică în calendarul Bisericii. Evanghelistul Luca spune că Isus a scos din ea şapte demoni (Cf Lc 8,2), adică a salvat-o dintr-un totală aservire celui rău.

În ce consistă această vindecare profundă pe care Dumnezeu o înfăptuieşte prin Isus?
• Acesta consistă într-o pace adevărată, completă, rod al reconcilierii persoanei în ea însăşi şi în toate relaţiile sale: cu Dumnezeu, cu ceilalţi, cu lumea.

Într-adevăr, cel rău încearcă mereu să ruineze lucrarea lui Dumnezeu, semănând divizare în inima omului, între trup şi suflet, între om şi Dumnezeu, în relaţiile interpersonale, sociale, internaţionale şi chiar şi între om şi creaţie.
• Cel rău seamănă război; Dumnezeu creează pace. Mai mult, după cum afirmă Sfântul Paul, Cristos "este pacea noastră, care din cele două lumi, Israel şi păgânii, a făcut un singur popor; prin moartea sa pe cruce, el a făcut să cadă ceea ce despărţea, adică zidul urii" (Ef 2,14) .

Pentru a împlini această lucrare de reconciliere radicală Isus, Păstorul cel Bun, a trebuit să devină Miel, ’Mielul lui Dumnezeu. (…) care ridică păcatul lumii" (In 1,29). Numai în felul acesta a putut realiza minunata promisiune a Psalmului: "Da, fericirea şi îndurarea mă vor însoţi în toate zilele vieţii mele şi voi locui în casa Domnului până la sfârşitul zilelor mele" (22/23, 6).

Dragi prieteni, aceste cuvinte fac să ne vibreze inima, pentru că ele exprimă dorinţa noastră cea mai profundă, spun lucrul pentru care am fost făcuţi: viaţa, viaţa veşnică! Sunt cuvintele celui care, asemenea Mariei Magdalena, l-a trăit pe Dumnezeu în propria viaţă şi cunoaşte pacea lui. Cuvinte mai adevărate decât oriunde pe buzele Fecioarei Maria, care deja trăieşte pentru totdeauna în păşunile Cerului, unde a condus-o Mielul Păstor. Marie, Maica lui Cristos pacea noastră, roagă-te pentru noi!

De la Castel Gandoflo, primiţi, stimaţi ascultători, şi binecuvântarea apostolică invocată de Papa Benedict al XVI-lea la întâlnirea pentru recitarea rugăciuni „Angelus - Îngerul Domnului”, duminică 22 iulie, binecuvântare ce ajunge astfel la toţi cei care pe calea undelor o primesc în spirit de credinţă.

Aici serviciul audio:

rv/A. Lucaci


Aici traducerea textelor:

Iubiţi fraţi şi surori! Cuvântul lui Dumnezeu în această duminică ne repropune o temă fundamentală şi mereu fascinantă a Bibliei: ne aminteşte că Dumnezeu este păstorul omenirii. Acest lucru înseamnă că Dumnezeu vrea pentru noi viaţa, vrea să ne călăuzească la păşune bună, unde ne putem hrăni şi odihni; nu vrea ca noi să ne pierdem şi murim, dar că să ajungem la ţinta drumului nostru, care este tocmai plinătatea vieţii. Asta e ceea ce fiecare tată şi fiecare mamă vrea pentru copiii lor: binele, fericirea, realizarea. În Evanghelie, Isus se prezintă pe sine ca Păstor al oilor pierdute ale casei lui Israel. Privirea lui asupra lumii este o privire ’pastorală’. De exemplu, în Evanghelia din această duminică, se spune că "coborându-se din barcă, Isus a văzut o mulţime numeroasă de oameni şi a fost cuprins de milă faţă de ei, deoarece erau ca nişte oi fără păstor. Atunci a început să-i înveţe multe lucruri" (Mc 6 34). Isus îl întruchipează Dumnezeu Păstor cu modul lui de a predica şi cu faptele lui, având grijă de bolnavi şi păcătoşi, de cei care sunt "pierduţi" (Cf Lc 19,10), pentru a-i aduce înapoi în siguranţă, în milostivirea Tatălui.

Printre "oile pierdute" pe care Isus le-a salvat se află şi o femeie pe nume Maria, originară din satul Magdala de pe Lacul Galileii, şi de aceea numită Magdalena. Astăzi este comemorarea ei liturgică în calendarul Bisericii. Evanghelistul Luca spune că Isus a scos din ea şapte demoni (Cf Lc 8,2), adică a salvat-o dintr-un totală aservire celui rău. În ce consistă această vindecare profundă pe care Dumnezeu o înfăptuieşte prin Isus? Acesta consistă într-o pace adevărată, completă, rod al reconcilierii persoanei în ea însăşi şi în toate relaţiile sale: cu Dumnezeu, cu ceilalţi, cu lumea. Într-adevăr, cel rău încearcă mereu să ruineze lucrarea lui Dumnezeu, semănând divizare în inima omului, între trup şi suflet, între om şi Dumnezeu, în relaţiile interpersonale, sociale, internaţionale şi chiar şi între om şi creaţie. Cel rău seamănă război; Dumnezeu creează pace. Mai mult, după cum afirmă Sfântul Paul, Cristos "este pacea noastră, care din cele două lumi, Israel şi păgânii, a făcut un singur popor; prin moartea sa pe cruce, el a făcut să cadă ceea ce despărţea, adică zidul urii" (Ef 2,14) . Pentru a împlini această lucrare de reconciliere radicală Isus, Păstorul cel Bun, a trebuit să devină Miel, ’Mielul lui Dumnezeu. (…) care ridică păcatul lumii" (In 1,29). Numai în felul acesta a putut realiza minunata promisiune a Psalmului: "Da, fericirea şi îndurarea mă vor însoţi în toate zilele vieţii mele şi voi locui în casa Domnului până la sfârşitul zilelor mele" (22/23, 6).

Dragi prieteni, aceste cuvinte fac să ne vibreze inima, pentru că ele exprimă dorinţa noastră cea mai profundă, spun lucrul pentru care am fost făcuţi: viaţa, viaţa veşnică! Sunt cuvintele celui care, asemenea Mariei Magdalena, l-a trăit pe Dumnezeu în propria viaţă şi cunoaşte pacea lui. Cuvinte mai adevărate decât oriunde pe buzele Fecioarei Maria, care deja trăieşte pentru totdeauna în păşunile Cerului, unde a condus-o Mielul Păstor. Marie, Maica lui Cristos pacea noastră, roagă-te pentru noi!

După recitarea rugăciunii „Angelus - Îngerul Domnului”, Benedict al XVI-lea s-a referit la Jocurile Olimpice de la Londra.

Dragi fraţi şi surori!

Peste câteva zile va începe în Londra, cea de-a XXX-a ediţie a Jocurilor Olimpice. Olimpiadele sunt cel mai mare eveniment sportiv mondial, la care participă atleţi din foarte multe naţiuni, şi, ca atare capătă şi o puternică valoare simbolică. Din acest motiv, Biserica Catolică priveşte la ele cu simpatie şi atenţie deosebită. Să ne rugăm ca, în conformitate cu voia lui Dumnezeu, Jocurile de la Londra să fie o adevărată experienţă de fraternitate între popoarele planetei Terra.

Au urmat saluturile particulare în diferite limbi. Salutând pelerinii de limba engleză pe lângă referinţa la Jocurile Olimpice care vor începe curând la Londra, Sfântului Părinte şi-a manifestat mâhnirea pentru masacrul din America şi dezastrul din Zanzibar.

„Am fost profund şocat de violenţă fără sens care a avut loc la Aurora, Denver, şi întristat de pierderea de vieţi în recentul dezastru cu feribotul în apropiere de Zanzibar. Împărtăşesc mâhnirea familiilor şi prietenilor victimelor şi a celor răniţi, în special copiii. Asigurându-vă pe toţi dintre voi de apropierea mea în rugăciune, vă dau binecuvântarea mea ca un chezăşie de mângâiere şi putere în Domnul înviat.

rv/A. Lucaci