"Premiul Ratzinger", acordat la doi teologi în timpul Sinodului din luna octombrie. Mons. Ladaria: Cercetare şi fidelitate faţă de Biserică

(RV - 20 iulie 2012) "Premiul Ratzinger", distincţia onorifică pe care în fiecare an Fundaţia vaticană care poartă numele Papei o acordă unor teologi importanţi, anul acesta va fi consemnat câştigătorilor pe 20 octombrie, în timpul lucrărilor Sinodului episcopilor.

Unul dintre membrii Comitetului ştiinţific, ahiepiscopul Francisco Ladaria Ferrer, secretar al Congregaţiei pentru Doctrina Credinţei, explică finalităţile Premiului, într-un interviu solicitat de Alessandro De Carolis de la serviciile noastre informative centrale.
• „Premiul Ratzinger", a fost instituit de Fundaţia Joseph Ratzinger, o fundaţie vatican, pentru a stimula reflecţia teologică mai ales - nu exclusiv, dar în primul rând - în domeniile cele mai cultivate de Joseph Ratzinger, ca teolog, cardinal şi acum papă: domeniul teologiei fundamentale, al istoriei teologiei, în special teologia patristică, domeniul exegezei biblice, dar şi teologia dogmatică. Este vorba, prin urmare, de a premia pe acei teologi şi de a stimula, de asemenea, reflecţia teologică cu privire la aceste domenii într-o linie de comuniune cu Biserica, într-o linie teologică de aprofundări ale marilor documente ale magisteriului, precum Conciliul Vatican II. O teologie care este de ajutor pentru Biserică în lumea de azi, ţinând mereu contact cu cultura, mediul şi lumea din jurul nostru, la care, evident, se îndreaptă proclamarea noastră.

Ce fel de muncă desfăşoară Comitetul ştiinţific, în selectarea candidaţilor?
• Comitetul ştiinţific caută să ia în considerare mai mulţi factori: în primul rând, rigoarea teologică şi profunzimea ştiinţifică a eventualilor candidaţi. Încercăm să avem şi o varietate de limbi, de culturi, astfel ca nu toate premiile să ajungă, de exemplu, la teologi vorbitori de limba engleza, sau ca toţi să fie de limba italiană. Să existe, prin urmare, un echilibru între principalele limbi ale lumii, între marile grupuri de catolici la nivel mondial, astfel încât - în măsura în care este posibil, deşi acest lucru nu este întotdeauna uşor - toţi să se poată simţi reprezentaţi. Anul trecut a fost un italian, un spaniol şi un german. Anul acesta va fi un francez şi un nord-american. Dar, având mereu în vedere, desigur, că prima condiţie - sine qua non - este calitatea acestor teologi.

Benedict al XVI-lea nu pierde niciodată ocazia de a aminti teologilor să trăiască cei dintâi realitatea pe care o studiază. Cum se prezintă peisaj pe care îl vedeţi astăzi în lume din punctul de vedere al studiilor teologice?
• Cred că putem privi viitorul cu încredere. Cred că Papa este pentru toţi teologii, pentru toţi oamenii de studiu, un mare imbold ca cel al unei persoane care, încă din primul moment al studiilor sale teologice, ca profesor şi ca teolog, a îmbinat întotdeauna ordinea şi precizia ştiinţifică cu o loialitate profundă faţă de Biserică, fidelitate profundă faţă de Domnul, care, evident, provine dintr-un contact viu cu Dumnezeu în rugăciune. Uneori s-a spus că teologia se face în genunchi: este un adevăr foarte mare. Doar lucrurile care au fost asimilate bine şi sub aspect spiritual pot fi transmise în mod fructuos. În caz contrar, teologia ar deveni o "gnoză": o cunoaştere ce nu are repercusiuni asupra vieţii şi care acesta ar fi cu adevărat o gravă pagubă pentru teologie şi pentru întreaga Biserică.

rv/A. Lucaci