Ministranţii francezi, în pelerinaj la Roma, la încheierea vacanţei de vară
RV 17 iul 2012."A-l sluji pe Domnul, bucuria omului,
bucuria lui Dumnezeu": pe această temă se va desfăşura, de la
25 la 31 august, pelerinajul la Roma a circa 2.600 de ministranţi din Franţa. Alături
de ei, mai mulţi episcopi, preoţi şi seminarişti din diferite
dieceze franceze.
Iniţiativa pelerinajului, lansată de Comisia episcopală
pentru liturgie, cuprinde momente de rugăciune, mărturie, celebrări euharistice şi
penitenţiale, procesiuni, dar şi vizite la locurile sfinte din Cetatea Eternă şi momente
conviviale. Punctul culminant al pelerinajului va fi atins pe 29 august, când ministranţii
francezi vor participa la audienţa generală a papei Benedict XVI.
"Tema pelerinajului",
explică o notă publicată pe situl Conferinţei Episcopale Franceze, "îşi propune să-i
ajute pe tineri să devină conştienţi de participarea lor la slujirea Bisericii universale
şi la o fraternitate de dimensiuni naţionale, nu doar parohială".
Pelerinajul
se transformă astfel într-un adevărat drum de credinţă. "După exemplul Zilelor mondiale
ale tineretului – explică mons. Philippe Jean Louis Breton, din Comisia episcopală
pentru liturgie – acest pelerinaj va fi o mărturie importantă pentru a trezi ataşamentul
copiilor faţă de Biserică". Şi aceasta, continuă prelatul, pentru că nu este greu
să vadă chipul îmbătrânit al multor comunităţi parohiale, dar în acest fel, se trece
cu vederea, din nefericire, peste tot ceea ce se face pentru a-i încuraja.
Subliniind
că spiritul care însufleţeşte pelerinajul este "reînnoirea speranţei", mons. Breton
afirmă că "slujirea ministrantului la altarul euharistic contribuie cu adevărat
la frumuseţea şi vitalitatea celebrărilor duminicale: este izvor de bucurie
atât pentru celebrant cât şi pentru cei care participă
la Sf. Liturghie".
În fine, prelatul şi-a exprimat convingerea căcine
slujeşte ca ministrant la Sf. Liturghie mai devreme sau mai târziu îşi
va pune întrebarea cu privire la chemarea la Sfânta Preoţie. Într-adevăr, numeroşi
preoţi au spus că familiaritatea dobândită în jurul altarului pe când erau copii,
a făcut să se nască în suflet dorinţa de a se consacra Domnului şi de a sluji fraţilor
în credinţă.