2012-07-13 15:54:09

Benedict al XVI-lea lucrează la volumul despre copilăria lui Isus: reflecţii referitoare la Sfânta Familie


(RV - 13 iulie 2012) Benedict al XVI-lea profită de perioada de odihnă pentru a scrie a treia parte a cărţii "Isus din Nazaret", volumul dedicat Evangheliei copilăriei. A spus joi directorul Sălii vaticane de presă, părintele Federico Lombardi, în timpul unui briefing cu ziariştii. În continuare, propunem câteva reflecţii despre copilăria lui Isus, în special despre educaţia la rugăciune primită în Sfânta Familie din Nazaret, reflecţii oferite în ultimii ani de Papa Benedict al XVI-lea.

Într-o peşteră din micul Betleem în ţinutul lui Iuda, cu mai mult de două mii de ani în urmă, s-a născut acel copil care va schimba istoria lumii: Isus. Benedict al XVI-lea invită să reflectăm asupra scenei Naşterii Domnului. Primii martori ai acestui eveniment, păstorii din împrejurimi, găsesc, de fapt. în faţa ochilor nu numai copilul, dar şi pe Maria şi Iosif. "Dumnezeu - spune Papa - a vrut să se reveleze născându-se într-o familie umană, şi, de aceea, familia umană a devenit o icoană a lui Dumnezeu!". Familia ca "icoană a Sfintei Treimi prin iubirea interpersonală" este unul din subiectele dragi ale lui Benedict al XVI-lea:
Iosif a împlinit pe deplin rolul său patern, sub orice aspect. Cu siguranţă l-a educat pe Isus la rugăciune, împreună cu Maria. El, îndeosebi, l-a dus cu sine la sinagogă, în riturile din zi de sâmbătă, precum şi la Ierusalim, pentru marile sărbători ale poporului lui Israel. Iosif, conform tradiţiei ebraice, a condus rugăciunea familială fie în cotidianul ei - dimineaţa, seara, la mese - fie în principalele sărbători religioase. Astfel, în ritmul zilelor petrecute la Nazaret, între simpla casă şi atelierul lui Iosif, Isus a învăţat să alterneze rugăciunea şi munca şi să-i ofere lui Dumnezeu şi truda pentru a câştiga pâinea necesară pentru familie (Audienţa generală din 28 decembrie 2011).

Şi, ca Sfânta Familie din Nazaret, Papa îndeamnă familiile să fie "biserică domestică", să se roage împreună, să "înveţe a se ruga în familie". Un alt episod pe care Papa îl reparcurge este cel al prezentării lui Isus la templu. Maria şi Iosif poartă copilul la Ierusalim. "Ca orice familie de evrei care observă legea - spune Papa - părinţii se duc la templu pentru a consacra lui Dumnezeu pe primul lor născut şi să aducă jertfa prescrisă", şi jertfa lor fiind cea a familiilor simple, adică doi porumbei.

Dar, constată Benedict al XVI-lea, familia evreiască la fel ca cea creştină, se roagă, da, în intimitatea casei, a familiei, dar şi "împreună cu comunitatea". Evanghelia Sfântului Luca ne povesteşte, de fapt, că părinţii lui Isus "se duceau în fiecare an la Ierusalim pentru sărbătoarea Paştelui. Când el a împlinit doisprezece ani, au urcat acolo potrivit obiceiului sărbătorii". În acest pasaj al Evangheliei se povesteşte că Isus rămâne la Templu, fără ştirea părinţilor, care, după trei zile l-au găsit în timp ce discuta cu învăţătorii legii. "În episodul despre Isus la doisprezece ani - subliniază Papa - sunt înregistrate şi primele cuvinte ale lui Isus: "Pentru ce mă cauţi? Nu ştiaţi că trebuie să fiu în cele care sunt ale Tatălui meu?". Prin urmare el "arată cine este adevăratul Tată”:
Să ne întrebăm: de la cine învăţase Isus iubirea pentru „lucrurile” Tatălui său? Desigur de la părinţi. Şi de la cine, dacă nu de la ei, învăţase rugăciunile, poruncile, respectarea sâmbetei şi bucuria de a practica poruncile Domnului? Şi cine, dacă nu tatăl său, „bărbatul cel drept” (Mt 1,19), îl învăţase că trebuie să asculte mai întâi de Dumnezeu decât de oameni? Deci, putem afirma că hotărârea lui Isus de a rămâne în Templu era şi rod al educaţiei primite de la Maria şi de la Iosif.

Aici - continua Benedict al XVI-lea în alocuţiunea de duminică 27 decembrie 2009, sărbătoarea Sfintei Familii - putem întrevedea sensul autentic al educaţiei creştine: ea este rodul unei colaborări ce trebuie căutată mereu între educatori şi Dumnezeu.

În reflecţiile Papei revine frecvent, deci, importanţa educaţiei la rugăciune şi a relaţiei cu Tatăl:
De atunci, ne putem imagina, viaţa în Sfânta Familie a fost şi mai plină de rugăciune, pentru că din inima lui Isus copil - şi apoi adolescent şi tânăr - nu va mai înceta să se răspândească şi să se reflecteze în inimile lui Maria şi Iosif acest sens profund al relaţiei cu Dumnezeu Tatăl (Audienţa generală din 28 decembrie 2011).

Este, de asemenea, privirea duioasă a Mariei asupra Isus cea care captează atenţia Papei Benedict: atunci, spune, "ochii ei pot fixa cu duioşia sa maternă chipul fiului său, în timp ce îl înfăşează în scutece şi îl aşează în iesle". "Capacitatea Mariei de a trăi sub privirea lui Dumnezeu este, ca să zicem aşa, contagioasă", spune Papa şi primul care a fost contagiat este Sfântul Iosif: "Ne putem imagina că şi el, la fel ca soţia lui (…) au trăit anii copilăriei şi adolescenţei lui Isus, gustând, ca să spunem aşa, prezenţa lui în familia lor".

Aici serviciul audio: RealAudioMP3
rv/A. Lucaci








All the contents on this site are copyrighted ©.