Benedict al XVI-lea lucrează la volumul despre copilăria lui Isus: reflecţii referitoare
la Sfânta Familie
(RV - 13 iulie 2012) Benedict al XVI-lea profită de perioada de
odihnă pentru a scrie a treia parte a cărţii "Isus din Nazaret",
volumul dedicat Evangheliei copilăriei. A spus joi directorul Sălii
vaticane de presă, părintele Federico Lombardi, în timpul unui briefing cu ziariştii.
În continuare, propunem câteva reflecţiidespre copilăria lui Isus,
în special despre educaţia la rugăciune primită în Sfânta Familie
din Nazaret, reflecţii oferite în ultimii ani de Papa Benedict al XVI-lea.
Într-o
peşteră din micul Betleem în ţinutul lui Iuda, cu mai mult de două mii de ani în
urmă, s-a născut acel copil care va schimba istoria lumii: Isus. Benedict al XVI-lea
invită să reflectăm asupra scenei Naşterii Domnului. Primii martori ai acestui eveniment,
păstorii din împrejurimi, găsesc, de fapt. în faţa ochilor nu numai copilul, dar şi
pe Maria şi Iosif. "Dumnezeu - spune Papa - a vrut să se reveleze născându-se într-o
familie umană, şi, de aceea, familia umană a devenit o icoană a lui Dumnezeu!". Familia
ca "icoană a Sfintei Treimi prin iubirea interpersonală" este unul din subiectele
dragi ale lui Benedict al XVI-lea: • Iosif a împlinit pe deplin rolul
său patern, sub orice aspect. Cu siguranţă l-a educat pe Isus la rugăciune, împreună
cu Maria. El, îndeosebi, l-a dus cu sine la sinagogă, în riturile din zi de sâmbătă,
precum şi la Ierusalim, pentru marile sărbători ale poporului lui Israel. Iosif, conform
tradiţiei ebraice, a condus rugăciunea familială fie în cotidianul ei
- dimineaţa, seara, la mese - fie în principalele sărbători religioase. Astfel, în
ritmul zilelor petrecute la Nazaret, între simpla casă şi atelierul lui Iosif, Isus
a învăţat să alterneze rugăciunea şi munca şi să-i ofere lui Dumnezeu şi truda pentru
a câştiga pâinea necesară pentru familie(Audienţa generală din
28 decembrie 2011).
Şi, ca Sfânta Familie din Nazaret, Papa îndeamnă familiile
să fie "biserică domestică", să se roage împreună, să "înveţe a se ruga în familie".
Un alt episod pe care Papa îl reparcurge este cel al prezentării lui Isus la templu.
Maria şi Iosif poartă copilul la Ierusalim. "Ca orice familie de evrei care observă
legea - spune Papa - părinţii se duc la templu pentru a consacra lui Dumnezeu pe primul
lor născut şi să aducă jertfa prescrisă", şi jertfa lor fiind cea a familiilor simple,
adică doi porumbei.
Dar, constată Benedict al XVI-lea, familia evreiască la
fel ca cea creştină, se roagă, da, în intimitatea casei, a familiei, dar şi "împreună
cu comunitatea". Evanghelia Sfântului Luca ne povesteşte, de fapt, că părinţii lui
Isus "se duceau în fiecare an la Ierusalim pentru sărbătoarea Paştelui. Când el a
împlinit doisprezece ani, au urcat acolo potrivit obiceiului sărbătorii". În acest
pasaj al Evangheliei se povesteşte că Isus rămâne la Templu, fără ştirea părinţilor,
care, după trei zile l-au găsit în timp ce discuta cu învăţătorii legii. "În episodul
despre Isus la doisprezece ani - subliniază Papa - sunt înregistrate şi primele cuvinte
ale lui Isus: "Pentru ce mă cauţi? Nu ştiaţi că trebuie să fiu în cele care sunt ale
Tatălui meu?". Prin urmare el "arată cine este adevăratul Tată”: • Să
ne întrebăm: de la cine învăţase Isus iubirea pentru „lucrurile” Tatălui său? Desigur
de la părinţi. Şi de la cine, dacă nu de la ei, învăţase rugăciunile, poruncile, respectarea
sâmbetei şi bucuria de a practica poruncile Domnului? Şi cine, dacă nu tatăl său,
„bărbatul cel drept” (Mt 1,19),îl învăţase
că trebuie să asculte mai întâi de Dumnezeu decât de oameni? Deci, putem afirma
că hotărârea lui Isus de a rămâne în Templu era şi rod al educaţiei primite de la
Maria şi de la Iosif.
Aici - continua Benedict al XVI-lea în alocuţiunea de
duminică 27 decembrie 2009, sărbătoarea Sfintei Familii - putem întrevedea sensul
autentic al educaţiei creştine: ea este rodul unei colaborări ce trebuie căutată mereu
între educatori şi Dumnezeu.
În reflecţiile Papei revine frecvent, deci, importanţa
educaţiei la rugăciune şi a relaţiei cu Tatăl: • De atunci, ne putem
imagina, viaţa în Sfânta Familie a fost şi mai plină de rugăciune, pentru că din inima
lui Isus copil - şi apoi adolescent şi tânăr - nu va mai înceta să se răspândească
şi să se reflecteze în inimile lui Maria şi Iosif acest sens profund al relaţiei cu
Dumnezeu Tatăl(Audienţa generală din 28 decembrie 2011).
Este,
de asemenea, privirea duioasă a Mariei asupra Isus cea care captează atenţia Papei
Benedict: atunci, spune, "ochii ei pot fixa cu duioşia sa maternă chipul fiului său,
în timp ce îl înfăşează în scutece şi îl aşează în iesle". "Capacitatea Mariei de
a trăi sub privirea lui Dumnezeu este, ca să zicem aşa, contagioasă", spune Papa şi
primul care a fost contagiat este Sfântul Iosif: "Ne putem imagina că şi el, la fel
ca soţia lui (…) au trăit anii copilăriei şi adolescenţei lui Isus, gustând, ca să
spunem aşa, prezenţa lui în familia lor".