Vacanţe alternative, cu tineri care renunţă la multe, dar nu la Dumnezeu

RV 11 iul 2012. Planurile de vacanţă suferă întotdeauna modificări. La motivele clasice s-a adăugat în ultimii ani şi criza economică. Cum şi unde se poate trăi mai bine perioada de vacanţă, de concediu şi odhnă? Este interesant de observat că tot mai mulţi tineri aleg soluţii alternative în locul obişnuitelor obiective turistice. Vacanţe solidare, tabere de muncă sau călătorii misionare, nu sunt opţiuni dictate de situaţia economică personală ci de dorinţa de a dedica celor mai săraci o parte din patrimoniul cel mai preţios: timpul vieţii.

Radio Vatican a stat de vorbă cu Irene Benedetto, din mişcarea italiană de tineri "Costruire", studentă de 22 de ani, care în luna august de acum 4 ani, a fost în Uruguay şi peste câteva zile va pleca în Guineea Bissau.
• "Nu este întotdeauna uşor să-ţi găseşti un timp pe care să-l dăruieşti celorlalţi. Timpul de vară mi se pare o perioadă foarte bună pentru a sta la dispoziţia altora. În ce mă priveşte, nu e o simplă chestiune de intervenţie umanitară sau de ajutorarea celor săraci, dar găsesc o motivaţie mai profundă în mărturia credinţei mele creştine. A renunţa la câteva zile de soare sau de mare nu este, probabil, un gest foarte popular, dar am încredere în experienţa care mă aşteaptă".

Irene a fost deja în Uruguay, ţară din America Latină, acum câţiva ani. Cu ce impresii s-a întors din acea călătorie, care nu avea un scop turistic?
• "Abia terminasem examenul de bacalaureat şi aveam ceva temeri. Am avut atunci o experienţă importantă cel puţin din punct de vedere uman, pentru că am cunoscut o nouă cultură, o nouă ţară, o nouă limbă, dar şi pentru că am intrat în contact cu situaţiile de sărăcie materială care, în unele locuri, era sub ochii tuturor. Experienţa umană cea mai puternică a fost aceea de a nu căuta să înţeleg cu orice preţ ci pur şi simplu să fiu acolo şi să dau celorlalţi ceva din ceea ce aveam. În acest fel ne-am găsit şi în mijlocul unor situaţii de sărăcie în care lipseau nu doar bunurile materiale, în care se simţea nevoia de Dumnezeu, acolo unde nu exista nici conştiinţa acestei necesităţi. Nu puteam face altceva decât să dăm mărturie despre iubirea noastră, chiar şi prin lucruri mărunte de genul animaţiei la sărbătoarea copiilor din parohie sau al vizitei la familiile care locuiau departe de biserică".

În ce fel s-a întipărit această experienţă în viaţa de zi cu zi? Răspunde Irene Benedetto:
• "O răsfrângere foarte importantă a fost aceea de a lărgi orizonturile, şi nu doar la nivel uman, dar ceva mai mult: să porţi în sufletul tău atâtea persoane, atâtea familii, atâtea situaţii, să simţi apropierea acestor persoane şi să-ţi dai seama că a prins viaţă o legătură care rămâne, în ciuda distanţei kilometrice, pentru că s-a născut din Dumnezeu. Apoi, să continui să sprijini munca şi proiectele misionarilor din Ţara respectivă. În viaţa de fiecare zi această experienţă te ajută să dai mai multă atenţie celui de lângă tine, să fii mai atent cu ceilalţi chiar şi în lucrurile mărunte, fără pretenţia de a revoluţiona starea de lucruri ci asumându-ţi partea care îţi revine".

Cum te-ai pregătit pentru a trăi bine această experienţă?
• "Cred că nimeni nu se simte vreodată suficient de pregătit pentru o experienţă de acest fel. Rămâne întotdeauna senzaţia de a nu fi la înălţimea aşteptărilor şi de a nu face bine ceea ce se cere. Cred că dacă n-aş fi parcurs un drum de formare creştină şi misionară, cu siguranţă aş fi simţit că-mi lipseşte un sprijin puternic. Este important şi aspectul tehnic al pregătirii: se fac o serie de întâlniri pentru a cunoaşte mai bine ţara din punct de vedere geografic, social şi politic; tot la fel, despre vaccinuri, alimentaţie şi îmbrăcăminte. Dar pentru mine există un punct de forţă foarte important: să porneşti la drum împreună cu un grup de tineri care, ca mine, cultivă valorile misionare. Pentru noi, comunitatea este nucleul de bază al călătoriei şi experienţei noastre".

La ce te aştepţi să găseşti în Guineea Bissau?
• "Încerc să pornesc cu inima liberă şi această libertate mă ajută să fac spaţiu la ceea ce voi trăi acolo. Sincer, nu ştiu ce se va întâmpla, cum vor merge lucrurile şi cum mă voi întoarce, dar am o certitudine: dacă această călătorie misionară face parte din planul lui Dumnezeu, atunci nu e cazul să-mi fac prea multe gânduri, pentru că sunt sigură că din mâinile Lui vor veni numai lucruri frumoase".