"Evanghelia înseamnă dinamism şi bucurie": Benedict XVI, în vizită la casa Părinţilor
Verbiţi de la Nemi, unde a lucrat în timpul Conciliului Vatican II
RV 09 iul 2012.Câteva zeci de minute pentru a se întoarce
la locurile în care a trăit o experienţă de excepţie în timpul Conciliului Vatican
II, amintind că iubirea lui Dumnezeu trebuie vestită cu dinamism şi bucurie. Cu
această intenţie, Benedict XVI a mers în cursul dimineţii de luni de la reşedinţa
de vară de la Castel Gandolfo, pentru a face o scurtă vizită privată la Comunitatea
Părinţilor Verbiţi, situată în localitatea învecinată Nemi. După convorbirea liberă
cu membrii Congregaţiei religioase şi un schimb de urări, Papa a revenit cu automobilul
la Castel Gandolfo.
Avea aproape 38 de ani, preotul Joseph Ratzinger,
una din minţile tinere şi strălucite convocate la Roma în 1965 pentru a contribui
la finisarea ultimelor documente ale Conciliului Vatican al II-lea. Mai concret,
este vorba de decretul "Ad Gentes", care la finele aceluiaşi an avea să proclame noile
principii ale activităţii misionare a Bisericii Catolice. Devenit, între timp Papa
care, peste câteva luni, va da o solemnitate deosebită celebrărilor prilejuite de
împlinirea a 50 de ani de la deschiderea Conciliului, Benedict XVI a dorit să revadă
pentru câteva momente locurile în care, timp de o săptămână – de la 29 martie la 3
aprilie 1965 – împreună cu patru episcopi şi cinci colegi teologi, a locuit pentru
a pregăti schiţa unui text fundamental prin care Biserica se prezenta lumii contemporane.
În faţa grupului numeros de persoane consacrate din Societatea Cuvântului
Divin (sau "verbiţi"), conduşi de superiorul general în funcţie, preotul Antonio Pernia
şi noul său succesor, preotul german Heinz Kulüke, alături de procuratorul general,
pr. Giancarlo Girardi, Benedict XVI a vorbit liber despre atmosfera acelor zile de
acum 47 de ani: de la contrastul extern, dintre tăcerea colinelor împădurite de la
Nemi şi ritmul frenetic al Romei, la cel intern, din grupul său de lucru, dominat
de controversa "pe care eu – a spus Pontiful cu o doză de autoironie – n-am înţeles-o
niciodată, între Şcoala de la Louvain şi cea de la Münster", care se întrebau dacă
"scopul principal al misiunii creştine este 'implantarea Bisericii' sau 'vestirea
Evangheliei'.
Anecdote şi frânturi de viaţă pe care Benedict XVI le-a reaşezat
pe fundalul unei imagini centrale: oportunitatea de a fi colaborat – chiar şi, a spus
Pontiful, "în calitate de teolog fără mare importanţă, foarte tânăr, invitat nu ştiu
de ce", "la o răspundere atât de importantă şi frumoasă". Se lucra atunci la un document
care avea să fie "acceptat aproape în unanimitate de toţi Părinţii Conciliari". •
"Totul se îndrepta spre unicul dinamism privind necesitatea de a duce lumina Cuvântului
lui Dumnezeu, lumina iubirii lui Dumnezeu în lume şi de a da o nouă bucurie
acestei vestiri (…) Binele are în sine nevoia de a se comunica, de a se dărui: nu
poate rămâne în sine; un lucru bun, bunătatea însăşi este esenţial 'comunicare'. Aceasta
apare deja în Misterul Trinitar, în interiorul lui Dumnezeu, şi se răspândeşte
în istoria mântuirii şi în nevoia noastră de a da altora binele pe care l-am primit
la rândul nostru. Desigur, dinamismul misionar trăieşte, dar este viu numai dacă există
bucuria Evangheliei, dacă stăm în experienţa binelui care vine de la Dumnezeu şi care
trebuie şi vrea să se răspândească".
La începutul vizitei, Benedict XVI
s-a oprit în rugăciune înaintea Preasfântului Sacrament din capela Casei religioase
a verbiţilor, unde îl aşteptau cei 150 de participanţi la Capitlul general al congregaţiei
şi membrii Curiei Generale de la Roma. La încheierea dimineţii, Papa şi-a luat rămas
bun şi s-a întors la Castel Gandolfo, dar în pofida timpul scurt al vizitei, a lăsat
o puternică impresie de căldură umană şi prietenie sinceră, după cum notează superiorul
general al verbiţilor, pr. Antonio Pernia, la câteva minute după plecarea Papei: •
"L-am salutat pe Papa mulţumindu-i pentru vizită, mai ales că a fost o vizită foarte
prietenească, aproape o vizită de familie. Toţi participanţii la Capitlul general
şi toţi cei din casă erau emoţionaţi, impresionaţi de simplitatea şi spontaneitatea
Sfântului Părinte".
Încă de la începutul pontificatului, Benedict XVI
a afirmat mereu adeziunea sa totală la Conciliul Vatican al II-lea şi un eveniment,
care în aparenţă este mărunt, precum această vizită la Nemi, este un semn al legăturii
dintre Papă şi Conciliu. Continuă pr. Pernia: • "Desigur. Pentru mine nu
există nici un dubiu că Papa se simte în armonie cu spiritul Conciliului Vatican al
II-lea. În timpul plimbării şi conversaţiei informale alături de Sfântul Părinte,
care a vrut să revadă lacul Nemi, şi-a exprimat speranţa ca acest spirit misionar,
arătat de Conciliul Vatican II, să continue în Congregaţia noastră şi în toată Biserica".
De peste două săptămâni, Părinţii Verbiţi sunt reuniţi în Capitlul general.
Ce teme inspiră lucrările şi ce perspective pastorale se profilează la orizont? Răspunde
pr. Pernia: • "Am ales ca temă un verset din cartea Apocalipsului: 'Din
toate neamurile, limbile şi naţiunile: a împărtăşi viaţa şi misiunea interculturală'.
La acest Capitlu general ne-am decis să ne concentrăm la dimensiunea noastră interculturală,
dar şi la aspectul multicultural al lumii de astăzi, căutând să răspundem la necesităţile
misionare pe care o lume multiculturală le prezintă unei Congregaţii multiculturale
ea însăşi".