UNESCO a decis: Bazilica „Naşterii Domnului” din Betleem este Patrimoniu al Umanităţii; rămân însă o serie de perplexităţi

(RV – 30 iunie 2012) Pe 29 iunie, printr-o decizie istorică, Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură a inclus bazilica „Naşterea Domnului” din Betleem, şi parcursul de pelerinaj ce conduce la aceasta, pe lista siturilor considerate Patrimoniu al umanităţii.

Locul sfânt din Betleem se adaugă celor 936 de nume de situri de salvgardat, din 153 de diferite ţări, conţinute în lista monumentelor considerate parte a Patrimoniului Umanităţii. Bazilica „Naşterii Domnului” este primul sit palestinian din această listă, graţie a 13 voturi favorabile, faţă de 6 contrarii şi două abţineri.
Admiterea bazilicii pe lista monumentelor aparţinând Patrimoniului Umanităţii s-a făcut în cadrul celei de-a 36-a sesiuni a Comitetului Patrimoniului Unesco, în curs de desfăşurare la Sankt Petersburg, în Rusia, între 24 iunie şi 6 iulie.

Decizia Comitetului a fost primită cu aplauze de către delegaţia palestiniană. „Aceste situri riscă distrugerea totală din cauza ocupaţiei israeliene, a construirii zidului de separare şi a tuturor acelor măsuri care au sufocat identitatea palestiniană”, a subliniat delegatul Autorităţii Naţionale Palestiniene, după votare.
O cu totul altă reacţie au avut-o reprezentanţii israelieni şi americani care au vorbit despre decizii „total politice”. În special ambasadorul Statelor Unite pe lângă UNESCO, David Killion, s-a declarat „profund dezamăgit” de această decizie, spunând că „acest loc este sacru pentru toţi creştinii şi nu ar trebui să fie politicizat”.

Candidatura bazilicii din Betleem la lista Patrimoniu Umanităţii a generat perplexitate în cadrul Custodiei din Ţara Sfântă, a Patriarhatului Grec şi a celui armean, care gestionează bazilica.
Într-o precedentă declaraţia făcută agenţiei catolice SIR, custodele din Ţara Sfântă, părintele Pierbattista Pizzaballa a spus: „Nu aveam nici o problemă în privinţa recunoaşterii oraşului Betleem ca Patrimoniu Unesco, în schimb nu suntem foarte entuziasmaţi în ceea ce priveşte bazilica”.
În opinia custodelui Ţării Sfinte „este vorba de o iniţiativă care complică gestionarea pentru că, potrivit normelor Unesco, responsabilul gestionării locurilor – din perspectiva agenţiei ONU – este guvernul şi nu proprietarul locului.
Teama părintelui Pizzaballa este că locurile sfinte ar putea fi folosite în scopuri politice. Nu vrem să fim folosiţi în vederea unor chestiuni care nu privesc locurile sfinte, acestea nu trebuie să fie amestecate în chestiuni politice”.

În legătură cu acest subiect s-a exprimat şi mons. Antonio Franco, nunţiu apostolic în Israel şi delegat apostolic la Ierusalim.
„Locurile sfinte ale creştinătăţii sunt prin definiţie patrimoniu al umanităţii – a explicat mons. Franco. Din punct de vedere strict religios, fără alte motivaţii politice şi culturale, locurile sfinte, adică acele locuri care ne vorbesc despre viaţa şi activitatea Domnului sau despre evenimente mântuirii, sunt în sine un patrimoniu al umanităţii şi nu este necesară o definiţie în plus în acest sens”, a spus nunţiul apostolic în Israel.
Acesta este aspectul care motivează nedumerirea celor trei comunităţi creştine care declară că vor susţine întotdeauna faptul că un loc sfânt este în sine un patrimoniu al umanităţii, indiferent dacă este sau nu recunoscut de Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură.

Părintele Pizzaballa a amintit că preşedintele palestinian Mahmoud Abbas a exprimat garanţii că nu vor fi atinse drepturile Bisericilor, drepturile de proprietate şi de gestiune. „Sperăm”, a spus custodele Ţării Sfinte, „ca locurile sfinte să rămână înafara tuturor activităţilor care nu au nici o legătură cu locurile de cult”. Însă, atrage atenţia asupra riscului instrumentalizării politice a deciziei UNESCO.

Şi mons. William Shomali, episcop auxiliar de Ierusalim şi vicar patriarhal pentru Palestina, a declarat pentru agenţia SIR că recunoaşterea bazilicii ca sit aparţinând Patrimoniului Umanităţii este o victorie a diplomaţiei palestiniene şi a dreptului unei naţiuni. Însă nu trebuie să se facă în nici un fel abstracţie de respectul datorat locului de cult, ceea ce înseamnă că sanctuarul trebuie să rămână în mâinile celor trei comunităţi religioase care se ocupă de bazilică.
„Autoritatea palestiniană” – a adăugat – „va avea datoria să se ocupe de acest sit atât cât este necesar şi cu delicateţe, pentru a nu tulbura echilibrul dintre comunităţi”.
Recunoaşterea va putea da garanţii majore privind întreţinerea şi îngrijirea bazilicii, însă fără nici un fel de ingerinţe.
Proiectul pentru restaurarea bazilicii este cu mult anterior deciziei luate la Sankt Petersburg pe 29 iunie, dar includerea acesteia pe lista monumentelor Patrimoniu al Umanităţii va accelera cu siguranţă lucrările.

Câteva elemente istorice: După Evanghelii, mărturia cea mai antică privind locul de naştere al lui Isus datează din a doua jumătate a secolului al II-lea şi aparţine filosofului şi martirului Iustinian, originar din Flavia Neapolis, oraşul Nablus din Palestina de azi. El scrie despre „o grotă în vecinătatea” zonei locuite a oraşului Betleem. Menţionarea grotei ca adăpost improvizat face parte şi din tradiţia locală, fiind atestată şi de scrierile apocrife numite Protoevanghelia lui Iacob (din secolul al II-lea), fiind repetată apoi de Origene în scrierile sale (din secolul al III-lea).
Istoricul Eusebiu din Cesarea istoriseşte că în jurul anului 325 d.C. această grotă a fost înconjurată de o bazilică realizată de împăratul Constantin şi de mama sa Elena. În anul 386, Sfântul Ieronim s-a stabilit în apropierea bazilicii şi, împreună cu nobila romană Paula şi alţi discipoli, trăiau o viaţă călugărească, dedicându-se studiului Bibliei şi realizând versiunea latină a Bibliei (Vulgata), care a devenit apoi oficială în biserica Occidentului.
Bazilica din secolul al IV-a a fost apoi înlocuită în secolul al VI-lea cu o bazilică de dimensiuni majore, cea existentă şi în zilele noastre.
În perioada cruciadelor (în secolul al XII-lea) zidurile bazilicii au fost înfrumuseţate cu preţioase mozaicuri, incrustate cu aur şi sidef, din care au rămas câteva fragmente.
Săpăturile arheologice din 1934-1935 (solicitate de guvernul englez) au readus la lumină importante fragmente de pavimente realizate în mozaic, din timpul bazilicii construite de împăratul Constantin, unele fiind încă vizibile.
Franciscanii care se află la Betleem din 1347, au mănăstirea chiar lângă bazilică şi, de asemenea, o biserică dedicată sfintei Martire Ecaterina.
Bazilica „Naşterii Domnului” s-a aflat deseori în centrul unor dispute între palestinieni şi israelieni, fiind de asemenea scenariul unor conflicte, printre care şi renumitul asediu israelian din 2002, durat 39 de zile.