Familia să fie în centrul noii evanghelizări: mons. Vincenzo Paglia, noul preşedinte
al Consiliului Pontifical pentru Familie
(RV – 26 iunie 2012) Marţi, 26 iunie, Benedict al XVI-lea l-a numit
pe mons. Vincenzo Paglia preşedinte al Consiliului Pontifical pentru Familie,
în locul cardinalului Ennio Antonelli. Până în prezent episcop de Terni-Narni-Amelia,
mons. Paglia a fost ridicat la demnitatea de arhiepiscop. Sfinţit preot în
1970, a fost paroh al bazilicii „Santa Maria in Trastevere” şi prefect al celei de-a
treia prefecturi din Roma. Sfinţit episcop în anul 2000, a fost numit la puţin timp
preşedinte al Federaţiei biblice catolice internaţionale şi apoi preşedinte al comisiei
„Ecumenism şi Dialog”, din cadrul Conferinţei Episcopale din Italia. Este consilier
spiritual al Comunităţii „Sfântul Egidiu” şi postulator al cauzei de beatificare a
arhiepiscopului din San Salvador, Oscar Arnulfo Romero. Contactat de Radio Vatican,
mons Vincenzo Paglia a spus că numirea sa la Consiliul Pontifical pentru Familie chiar
în ziua în care Sfântul Părinte vizitează zonele afectate de cutremur are o deosebită
semnificaţie, aceea „de a urma acest exemplu” şi de a se dedica noii misiuni în slujba
familiei cu aceiaşi pasiune cu care Papa s-a dus să întâlnească familiile lovite de
seism şi cu acelaşi interes pe care Papa l-a avut întotdeauna faţă de familii.
Familia
să fie în centrul noii evanghelizări, a spus noul preşedinte al departamentului vatican
pentru familie, mons. Vincenzo Paglia: • “Fără îndoială
că insistenţa ca familia să revină la a fi în centrul educaţiei, dar şi al evanghelizării,
este o temă care a fost deja subliniată în mod extraordinar de Ioan Paul al II-lea
în special. Nu pot uita că tocmai Consiliul Pontifical pentru Familie a fost creat
cu patru zile înaintea atentatului împotriva papei Ioan Paul al II-lea: aproape ca
şi cum şi-ar fi pus semnătura cu propriul sânge. Şi cred că este important ca toţi
să devenim conştienţi de acest lucru, începând cu familiile. Este evident că, într-o
perioadă în care familia trăieşte momente foarte dificile, este nevoie de o dimensiune
culturală ce trebuie întărită pentru a face ca familia să revină la fi aşa cum o voieşte
Dumnezeu, în inima culturii, a societăţii , a politicii şi a economiei însăşi. Şi
aceasta este o angajare absolut extraordinară. Apoi, avem familia creştină, care
este întărită de Sacrament, încât într-un anumit sens este instrument de comuniune
între toţi. În acest sens, există o responsabilitate a familiei creştine faţă de societatea
contemporană care asumă o perspectivă cu adevărat înaltă. Trebuie să avem mari perspective
şi vise înalte privind familia”.