Refugiaţii şi riscul de „a muri din cauza speranţei”. Editorialul părintelui Federico Lombardi

(RV – 23 iunie 2012) Încercarea de a se salva de război, fuga de mizerie, căutarea unui viitor care să ofere ceva mai mult decât oferă prezentul: sunt numeroase motivele pentru care se părăseşte propria patrie şi se devine străini în căutare de azil în alte ţări.

Condiţiile de viaţă ale acestei foarte numeroase categorii de persoane au fost amintite recent, cu ocazia Zilei Mondiale a Refugiatului. Condiţii deseori tragice, în care a căuta speranţa înseamnă de multe ori găsirea morţii, după cum aminteşte directorul nostru general, părintele Federico Lombardi, în editorialul pentru rubrica săptămânală „Octava Dies”, a Centrului de Televiziune Vatican.

• „A muri din cauza speranţei”: acesta este titlul paradoxal al veghii de rugăciune organizate la Roma, cu ocazia Zilei Mondiale a Refugiatului (din 20 iunie), de către asociaţiile care activează în acest domeniu. Rugăciune în memoria persoanelor care au murit în cursul acelor dramatice călătorii de fugă din calea persecuţiilor, din calea nerespectării drepturilor omului şi a foamei …din multe, din prea multe ţări ale lumii.

Au murit sufocaţi în camioane, au murit de sete şi de foame traversând deşerturi, au murit în atacuri ale bandiţilor, străbătând râuri şi munţi, încercând să traverseze mări înghesuiţi în cele mai mici şi mai aglomerate bărci care-au existat vreodată. Se vorbeşte de 20 de mii de morţi în ultimii ani, în călătoriile spre Europa, şi de aproape 300 de persoane care au murit în ultimul an încercând să ajungă în Italia, traversând Marea Mediterană.

Dar nu se fuge doar spre ţările bogate. În ultimele luni, peste 70 de mii de persoane s-au refugiat în tabăra din Mberra, în Mauritania, fugind din Mali, ţară divizată din cauza războiului civil. Şi în câte alte ţări din Africa nu au fost construite imense tabere pentru refugiaţi, din cauza conflictelor?

Istoriile fiecăreia dintre aceste persoane aflate în fugă sunt una mai dramatică decât cealaltă. Din tabăra aflată la Mberra a ajuns povestea a trei femei tinere, cu copii foarte mici, ai căror soţi au murit în conflict, ele rămânând lipsite de apărare şi vulnerabile, fiind deseori victime ale abuzurilor sexuale. Dar câte alte şi alte istorisiri?! Şi apoi, de unde şi cum să porneşti când ai rămas fără nimic şi eşti complet dezrădăcinat?

În afară de un adăpost şi de hrană, este necesar să se dea ascultare acestor persoane, înţelegere, ospitalitate umană şi sprijin spiritual, este necesară reconstruirea acelei minime încrederi în celălalt şi în viaţă, astfel încât speranţa să poată continua să existe.
Aceasta este una din provocările cele mai mari pentru credincioşi şi pentru persoanele de bună-voinţă care vor cu adevărat să pornească de la cei din urmă pentru a construi o lume mai bună.”

Aici, serviciul audio: