Video-mesajul Papei la încheierea celui de-al 50-lea Congres Euharistic Internaţional; abuzurile sunt o rană îngrozitoare în istoria Bisericii irlandeze; următorul Congres, în 2016, la Cebu City, în Filipine

(RV - 17 iunie 2012) Dublin. Duminică 17 iunie 2012, Benedict al XVI-lea a transmis un video mesaj participanţilor la al 50-lea Congres Euharistic Internaţional, în momentul Liturghiei de încheiere - numită "Statio Orbis" - prezidată în cursul după-amiezii de trimisul papal, cardinalul Marc Ouellet, prefect al Congregaţiei pentru Episcopi. Papa a explicat importanţa reînnoirii celebrării Sacramentelor introduse de Conciliul Vatican II, pentru o participare activă a credincioşilor, în special la Sfânta Liturghie euharistică şi în general la viaţa Bisericii. Dar a atras atenţia, totodată, asupra unor nereguli şi înţelegeri superficiale în receptarea învăţăturii Conciliului.

A elogiat istoria de credinţă şi mărturie creştină a Bisericii catolicde din Irlanda de-a lungul istoriei şi a deplâns abuzurile îngrozitoare în dauna minorilor comise de membri ai clerului invitând la redescoperirea Euharistiei şi sacramentului Reconcilierii.

A anunţat că următorul Congres Euharistic Internaţional - al 51-lea - va avea loc în 2016, la Cebu City în Filipine.

Iată textul video-mesajului transmis de Benedict al XVI-lea:


Iubiţi fraţi şi surori,

cu mare afecţiune în Domnul, vă salut pe toţi reuniţi la Dublin, pentru aş 50-lea Congres Euharistic Internaţional, în special, pe cardinalul Brady, arhiepiscopul Martin, clerul, călugării şi călugăriţele şi credincioşi din Irlanda, şi pe voi toţi sosiţi de departe pentru a susţine Biserica din Irlanda cu prezenţa şi rugăciunile voastre.
Tema congresului - Comuniune cu Cristos şi între noi - ne conduce la a reflecta asupra Bisericii ca mister de comuniune cu Dumnezeu şi cu toţi membrii trupului Său. Încă din primele timpuri noţiunea koinonia sau communio a fost în centrul înţelegerii pe care Biserica o are despre sine, în centrul relaţiei sale cu Cristos, fondatorul ei şi a sacramentelor pe care ea le celebrează, dintre toate primul fiind Euharistia. Prin Botez, noi sunt încorporaţi în moartea lui Cristos, ne renaştem în marea familie de fraţi şi surori în Cristos Isus; prin Mir sau Confirmaţiune, primim pecetea Duhului Sfânt, şi împărtăşindu-ne cu Euharistia, intrăm în comuniune cu Cristos şi între noi în mod vizibil aici, pe pământ. Primi şi promisiunea vieţii veşnice care va veni.

Congresul, apoi are loc într-o perioadă în care Biserica din întreaga lume se pregăteşte să celebreze Anul Credinţei, pentru a comemora a 50-a aniversare de la începutul Conciliului Vatican II, un eveniment care a lansat cea mai amplă reînnoire a Ritului Roman văzută vreodată mai înainte. Bazat pe o apreciere tot mai profundă a surselor liturgiei, Conciliul a promovat participarea deplină şi activă a credincioşilor în Jertfa euharistică. Astăzi, la distanţa de timp de dorinţele exprimate de către Părinţii Conciliului cu privire la reînnoirea liturgică, şi în lumina experienţei Bisericii universale, în perioada următoare, este clar că rezultatul a fost foarte mare; dar este la fel de clar că au existat multe neînţelegeri şi nereguli. Reînnoirea formelor exterioare, dorită de către Părinţii Conciliului, era menită să facă mai uşoară intrarea în intimitatea profundă a misterului. Scopul său adevărat era de a conduce oamenii la o întâlnire personală cu Domnul, prezent în Euharistie, şi astfel la Dumnezeul cel viu, încât, prin acest contact cu dragostea lui Cristos, iubirea reciprocă a fraţilor şi surorilor sale să poată creste şi ea. Cu toate acestea, nu rareori, revizuirea formelor liturgice a rămas la un nivel exterior, şi "participarea activă" a fost confundată cu acţiunile externe. Prin urmare, rămân încă multe de făcut pe calea adevăratei reînnoiri liturgice.
Într-o lume schimbată, tot mai mult fixată pe lucrurile materiale, trebuie să învăţăm să recunoaştem din nou prezenţa misterioasă a Domnului Înviat, singurul care poate da respiraţie şi profunzime vieţii noastre.

Euharistia este cultul întregii Biserici, dar necesită, de asemenea, angajamentul deplin al fiecărui creştin în misiunea Bisericii; conţine un apel la a fi popor sfânt al lui Dumnezeu, dar şi apelul la sfinţenia individuală; trebuie să fie celebrată cu mare bucurie şi simplitate, dar şi în manierea cea mai demnă şi respectuoasă posibil; ne invită să ne căim de păcatele noastre, dar şi să iertăm pe fraţii şi surorile noastre; ne uneşte împreună în Duhul Sfânt, dar totodată ne porunceşte, în acelaşi Duh, să purtăm altora vestea bună a mântuirii.

În afară de aceasta, Euharistia este memorialul jertfei lui Hristos pe cruce, trupul şi sângele său oferit în noul şi veşnicul legământ pentru iertarea păcatelor şi transformarea lumii. Irlanda a fost plăsmuită timp de secole de Sfânta Liturghie la nivelul cel mai profund şi, prin puterea şi harul său, generaţii de călugări, martiri şi misionari au trăit eroic credinţa în ţara lor şi răspândit Vestea cea Bună a iubirii şi iertării lui Dumnezeu, multe dincolo de ţărmurile tale. Sunteţi moştenitorii unei Biserici care a fost o forţă puternică de bine în lume, şi care a oferit la foarte mulţi alţii o iubire profundă şi durabilă faţă de Cristos şi faţă de Sfânta sa Mamă. Strămoşii voştri în Biserica din Irlanda au ştiut cum să se angajeze pentru sfinţenie şi coerenţă în viaţa personală, cum să predice bucuria care vine din Evanghelie, cum să promoveze importanţa apartenenţei la Biserica Universală, în comuniune cu Scaunul lui Petru, şi cum să transmită generaţiilor viitoare iubire pentru credinţa şi virtuţile creştine. Credinţa noastră catolică, îmbibată cu un sentiment profund al prezenţei lui Dumnezeu, fermecată de frumuseţea creaţiei care ne înconjoară, şi purificată prin pocăinţa şi conştiinţa personală a iertării lui Dumnezeu, este o moştenire care cu siguranţă este îmbunătăţită şi hrănită atunci când este depusă cu regularitate pe altarul Domnului în Jertfa Sfintei Liturghii. Mulţumire şi bucurie pentru o o atât de mare istorie de credinţă şi de iubire au fost zguduite recent în mod îngrozitor de dezvăluirea unor păcate comise de preoţi şi persoane consacrate, în dauna unor persoane încredinţate grijii lor. În loc să la arate calea spre Cristos, spre Dumnezeu, în loc să dea mărturie despre bunătatea lui, au comis abuzuri asupra lor şi subminat credibilitatea mesajului Bisericii. Cum putem explica faptul că persoane care au primit în mod regulat trupul Domnului şi mărturisit păcatele lor în sacramentul Pocăinţei au jignit în acest fel? Rămâne un mister. Dar, evident, creştinismul lor nu a mai era alimentat de întâlnirea bucuroasă cu Isus Cristos: devenise pur şi simplu o obişnuinţă. Lucrarea Conciliului avea, de fapt, scopul de a depăşi această formă de creştinism şi de a redescoperi credinţa ca o relaţie personală profundă cu bunătatea lui Isus Cristos. Congresul Euharistic are un scop similar. Aici dorim să-l întâlnim pe Domnul Înviat. Să-i cerem Lui să ne mişte profund. Fie ca Acela care a suflat asupra Apostolilor la Paşti, împărţindu-le pe Duhul său, să ne dăruiască în aceeaşi manieră şi nouă suflul său, puterea Duhului Sfânt, ajutându-ne astfel să devenim adevăraţi martori ai iubirii sale, martori ai adevărului său. Adevărul său este iubire. Iubirea lui Cristos este adevăr.
Dragi fraţi şi surori, mă rog pentru ca Congresul să fie pentru fiecare dintre voi o rodnică experienţă spirituală de comuniune cu Cristos şi cu Biserica sa. În acelaşi timp, doresc să vă invit să vă uniţi cu mine în a invoca binecuvântarea lui Dumnezeu asupra următorului Congres Euharistic Internaţional care se va ţine în 2016, în Cebu City! Poporului din Filipine îi trimit salutul meu călduros şi asigurarea apropierii mele în rugăciune în timpul perioadei de pregătire a acestei mari reuniuni bisericeşti. Sunt sigur că va aduce o reînnoire spirituală durabilă, nu numai lor, dar şi participanţilor din întreaga lume. Între timp, încredinţez pe fiecare dintre participanţii la actualul Congres ocrotirii iubitoare a Mariei, Maica lui Dumnezeu, şi Sfântului Patriciu, marele patron al Irlandei; şi, ca chezăşie de bucurie şi pace în Domnul, vă dau din inimă Binecuvântarea Apostolică .

RV/ A. Lucaci