Siria. Cât va mai dura noaptea? Editorialul părintelui Federico Lombardi

(RV – 16 iunie 2012) Nu abandonaţi Siria cuprinsă de violenţe ce par să nu se mai sfârşească. Este apelul imperios ce vine din partea populaţiei, în special a creştinilor din Siria. Un strigăt de durere la care se referă şi părintele Federico Lombardi, în editorialul pentru rubrica săptămânală „Octava Dies”, a Centrului Vatican de Televiziune, editorial intitulat sugestiv: "Cât va mai dura noaptea?".

• „Din diferite localităţi ale Siriei continuă să sosească zilnic ştiri despre masacre îndreptate împotriva unor persoane nevinovate, de orice vârstă şi crez religios, violenţe care, în ultimele 15 luni, au crescut din ce în ce mai mult. Sunt tot mai numeroşi cei care afirmă că trebuie să se vorbească de o adevărată situaţie de război civil.

O ţară caracterizată de convieţuirea dintre diferitele componente ale lumii musulmane, unde şi raporturile ecumenice dintre creştini şi diferite confesiuni şi rituri erau senine, la fel ca şi raporturile tradiţionale dintre creştini şi musulmani; ţara în care Ioan Paul al II-lea a fost într-o călătorie apostolică de neuitat, în 2001 – se prăbuşeşte acum în violenţă şi haos, riscând dezintegrarea, fără posibilitatea întrevederii unei căi de ieşire: „o lentă coborâre în infern”, cum a spus nunţiul apostolic, mons. Zenari.

Aşteptările privind libertatea şi o majoră participare la viaţa politică, prezente în atâţia tineri sirieni ca şi din alte ţări pătrunse de vântul schimbării în regiune, nu au fost ascultate de către guvernanţi aşa cum ar fi trebuit, în vreme ce în tabăra opozanţilor s-au infiltrat şi au prins forţă componente violente.

În ciuda repetatelor apeluri ale Papei, ca şi a altor lideri religioşi şi civili, comunitatea internaţională apare deocamdată incapabilă să acţioneze cu eficienţă. Desigur influenţează şi faptul că Siria se află chiar într-o zonă deosebit de delicată pentru echilibrele politice internaţionale. Planul lui Kofi Annan nu a găsit spaţiu, iar ipoteza unei intervenţii internaţionale armate este deosebit de preocupantă.
Aşadar, până când va continua să crească dinamica violenţei, în vreme ce lumea moare sau fuge din propriile case?
Pentru credincioşi este timpul compasiunii, al rugăciunii, al ajutorării celor suferinzi în măsura posibilităţilor; este timpul îndemnului de a sprijini iniţiativele de dialog la orice nivel, acele licăriri de speranţă. Să nu uităm şi să nu abandonăm Siria!”.

Aici, serviciul audio: