Oaspetele ar putea fi un înger: apel al liderilor religioşi elveţieni în favoarea refugiaţilor şi solicitanţilor de azil

(RV - 16 iunie 2012) "Nu uitaţi ospitalitatea, căci datorită ei unii i-au primit, fără să dea seama pe îngeri”: se inspiră anul acesta din Scrisoarea către Evrei 13, 2, apelul Bisericilor şi comunităţilor religioase elveţiene cu ocazia sâmbetei şi duminicii refugiaţilor care se celebrează în ţară pe 16 şi 17 iunie.
"Ospitalitatea - se citeşte în text - este o sabie cu doua tăişuri. Deoarece cu oaspetele primim în casă un străin, care nu face parte din familie sau comunitate. Nu se poate, prin urmare, exclude riscul de a primi persoana greşită. Şi aceasta ne face neîncrezători. Oaspetele ar putea fi chiar un duşman: cunoaştem această atitudine, nu cu totul neîntemeiată, şi toţi facem experienţele noastre, care nu sunt întotdeauna pozitive".

"Cine nu doreşte să găzduiască îngeri? Pe cât ar putea părea străini - este scris în apel - nu am avea nimic de temut. Versetul luat din Scrisoarea către Evrei se fală în secţiunea "Recomandări pentru zi cu zi". Deci, nu este vorba despre îngerii de Crăciun, din piese de teatru sau opere de artă, ci îngeri din viaţa de toate zilele. Nu-i recunoaştem la prima vedere, şi, uneori nu-i recunoaştem deloc. Nu ştim care persoană ascunde un înger în sine. Şi cum îngerul nu este vizibil în persoană, ar putea fi orice fiinţă umană din faţa uşii sau porţii noastre. De aceea, ori de câte ori am trântit uşa în faţa cuiva, e posibil să fi alungat un înger. Şi aceasta este un risc, din puncte de vedere biblic, cel mai mare şi, de departe, cel mai grav".

Apelul este semnat de către preşedintele Conferinţei Episcopilor Elveţiene, mons. Norbert Brunner, de preşedintele Consiliului Federaţiei Bisericilor Evanghelice din Elveţia, Gottfried Wilhelm Locher, de preşedintele Federaţiei Comunităţilor Evreieşti Elveţiene, Herbert Winter şi mons. Harald Rein, episcop catolic al Bisericii creştine elveţiene. Liderii religioşi afirmă că se vorbeşte mult despre modul în care solicitanţii de azil profită de ospitalitate, şi abuzează de ea şi nu se comportă aşa cum ar trebuie să facă un oaspete. "Acest lucru se poate întâmpla - explică - şi este riscul nostru ca gazdă. Dar nimeni nu vorbeşte despre faptul că solicitanţii de azil sunt îngerii care onorează ospitalitatea noastră. Acest lucru s-ar putea întâmpla, spune Scrisoarea către Evrei, şi aceasta este, de asemenea, un risc pentru cine îi găzduieşte. A crede că celălalt ar putea fi un înger este, de asemenea, o modalitate de preîntâmpina persoanele străine. Şi tocmai pentru că îngerii nu pot fi recunoscuţi, nu putem face altceva decât să acceptăm cererea de ospitalitate a fiecărei fiinţe umane".

Nu este desigur prima dată când Bisericile şi comunităţile religioase elveţiene intervin asupra acestui subiect. Angajarea concretă datează din 1985, cu memorandumul de partea refugiaţilor: "Respectul şi demnitatea fiecărei persoane umane, indiferent de rasă, limbă, religie, sex sau poziţie socială, este unul dintre principiile Statului nostru şi culturii noastre. Acest principiu - se citeşte în document - trebuie să apară în special în comportamentul nostru faţă de cei slabi şi dezavantajaţi, dar şi în cazul solicitanţilor de azil şi al refugiaţilor”.

În 2011, în Elveţia trăiau douăzeci şi cinci de mii de refugiaţi recunoscuţi. In acelaşi an, Caritas Elveţia a asistat peste 560 de refugiaţi şi solicitanţi de azil, în cantoanele Schwyz şi Obwalden şi mai mult de 395 în cantonul Fribourg (L'Osservatore Romano, sâmbătă 16 iunie 2012)

rv/A. Lucaci