Fidelitatea lui Dumnezeu, cheia şi izvorul fidelităţii noastre: Benedict XVI, primind
în audienţă membrii Academiei Ecleziastice
RV 11 iun 2012."Fidelitatea lui Dumnezeu este cheia
şi izvorul fidelităţii noastre": este un pasaj din discursul adresat de Benedict XVI
membrilor Academiei Ecleziastice primiţi luni în audienţă. Academia Ecleziastică
este instituţia Bisericii Catolice care asigură formarea celor chemaţi să lucreze
în nunţiaturile apostolice din întreaga lume. În cuvântul său, Suveranul Pontif a
pus accentul pe valoarea fidelităţii faţă de Biserică şi Succesorul lui Petru, în
special din partea colaboratorilor săi mai apropiaţi. Vorbind despre "legătura cu
totul specială" care se stabileşte între Succesoul lui Petru şi colaboratorii săi,
mai ales din Curia Romană şi reprezentanţele pontificale, Papa a spus că fidelitatea
nu este oarbă ci iluminată de credinţa în Domnul. • "Dragi prieteni, în măsura
în care veţi fi fideli, veţi şi demni de crezare. Ştim, de altfel, că fidelitatea
care se trăieşte în Biserică şi la Sfântul Scaun nu este o loialitate 'oarbă', pentru
că este iluminată de credinţa în Cel care a spus «Tu eşti Petru şi pe această piatră
voi zidi Biserica mea»".
Papa a adresat viitorilor reprezentanţi
diplomatici ai Sf. Scaun îndemnul de "a trăi legătura personală cu Vicarul lui Cristos
ca parte din propria spiritualitate", trăsătură caracteristică oricărui credincios
catolic, şi, de aceea, cu atât mai mult a unui preot. Cu toate acestea, pentru cei
care lucrează în cadrul Sf. Scaun, "aceasta dobândeşte un caracter special", din moment
ce îşi pun în serviciul Succesorului lui Petru o bună parte din energiile proprii,
din timpul şi ministerul propriu de fiecare zi. • "Este vorba de o responsabilitate
gravă, dar şi de un dar special, care cu trecerea timpului duce la creşterea unei
legături afective faţă de Papa, la încredere interioară, la aceeaşi simţire ('idem
sentire'), care se exprimă bine întocmai prin cuvântul fidelitate".
Pe
de altă parte, fidelitatea nu este numai o virtute a omului, dar şi un atribut al
lui Dumnezeu. Pe plan uman, virtutea fidelităţii "este adânc legată de darul supranatural
al credinţei, devenind expresie a solidităţii caracteristică celui care a făcut din
Dumnezeu temelia întregii sale vieţi". "În credinţă" a spus Papa, "aflăm, de fapt,
singura garanţie a stabilităţii noastre (cfr. Isaia 7,9b), şi numai pornind
de la credinţă putem fi cu adevărat fideli la rândul nostru: mai întâi de toate faţă
de Dumnezeu, prin urmare, familiei sale, Biserica - maică şi învăţătoare (mater
et magistra) - şi în interiorul ei, faţă de vocaţia noastră, de istoria în care
am fost cooptaţi de Domnul".
Pentru cei chemaţi la slujire în cadrul nunţiaturilor
apostolice, Sfântul Părinte a subliniat importanţa de a alimenta un raport de "stimă
şi bunăvoinţă", mai mult, de "adevărată prietenie" faţă de Bisericile şi comunităţile
la care sunt trimişi. Şi aici, a continuat Papa, este necesară "datoria fidelităţii,
care se concretizează în dăruirea asiduă în munca de fiecare zi, în prezenţa în mijlocul
lor în momentele fericite şi cele triste, uneori chiar dramatice din istoria lor";
mai departe, "în dobândirea unei cunoaşteri adânci a culturii lor, a parcursului eclezial,
în a şti să preţuieşti ceea ce harul dumnezeiesc a realizat în orice popor şi naţiune".
• "În acest fel veţi încuraja şi stimula şi Bisericile particulare să crească
în fidelitatea faţă de Pontiful Roman şi să găsească în principiul de comuniune cu
Biserica universală o orientare sigură pentru pelerinajul lor
în istorie".
Prin aceasta, a adăugat Papa, "îl veţi ajuta pe însuşi Succesorul
lui Petru să fie fidel misiunii primite de la Cristos, făcându-l să cunoască mai îndeaproape
turma ce i-a fost încredinţată şi să ajungă la ea mai eficace prin cuvântul său, apropierea
şi afecţiunea sa".
În fine, Benedict XVI a mulţumit pentru ajutorul primit
"zi de zi de la mulţi colaboratori din Curia Romană şi Reprezentanţele Pontificale",
precum şi pentru sprijinul oferit de "rugăciunea a nenumăraţi fraţi şi surori din
întreaga lume".