Benedict XVI, la Întâlnirea Mondială a Familiilor de la Milano, în dialog cu copiii despre cele şapte daruri ale Duhului Sfânt: orice vârstă este matură pentru Cristos

RV 05 iun 2102. Copiii care s-au pregătit la sacramentul Mirului l-au primit pe Benedict XVI sâmbăta trecută, la Milano, pe stadionul San Siro, în contextul Întâlnirii Mondiale a Familiilor. Arena sportivă în care echipele milaneze de fotbal au cucerit nenumărate trofee europene, s-a transformat astfel într-un spaţiu de antrenament pentru altfel de victorii, pentru care antrenorul şi jocul în echipă sunt la fel de importante. Copiii au înţeles imediat: "Sanctitate", i-au spus fără să stea pe gânduri, "tu eşti antrenorul acelei mari echipe care este Biserica".

După cum făcuse deja în Marea Britanie, când s-a adresat elevilor de la şcolile catolice, pe 17 septembrie 2010, şi la Milano Benedict XVI a încurajat copiii să cucerească trofeul sfinţeniei: "Fiţi sfinţi!", a fost îndemnul Papei, care apoi s-a întrebat: "Dar e posibil să fiţi sfinţi la vârsta voastră? Vă răspund: cu siguranţă! O spune şi sf. Ambroziu, marele sfânt al oraşului vostru, într-una din operele sale, în care scrie: 'Fiecare vârstă este matură pentru Cristos' (De virginitate, 40). Dar mai ales", a reluat Papa, "o dovedeşte mărturia atâtor sfinţi de vârsta voastră, precum Dominic Savio (1842-1857) sau Maria Goretti (1890-1902). Sfinţenia este drumul normal al creştinului: nu este rezervat câtorva aleşi, este un drum deschis pentru toţi". Poate fi amintită aici şi implicarea personală a papei Benedict XVI în reluarea cauzei de beatificare a fetiţei Antonietta Meo (1930-1937), proclamată venerabilă în 2007, depăşind obiecţiile unei presupuse dificultăţi de a deveni sfinţi la vârsta de numai şapte ani.

Într-un timp ca al nostru în care copilăria este invadată din ce în ce mai mult de performanţele tehnologiei digitale – de la Play Station la telefonul mobil de ultimă generaţie – Sfântul Părinte a îndreptat atenţia copiilor către adevăratele performanţe, unde nivelul de trai contează mai puţin. Analistul italian Massimo Introvigne a atras pe bună seamă atenţia la modul în care Benedict XVI a vorbit copiilor despre sfinţenie pornind de la cele şapte daruri ale Duhului Sfânt, "realităţi minunate" dar astăzi, din nefericire, lăsate în uitare de atâtea ori.

Primul dar al Duhului Sfânt este înţelepciunea, care – a spus Papa copiilor – "vă face să descoperiţi cât de bun şi de mare este Domnul şi, după cum spune cuvântul, face viaţa voastră plină de gust, ca să fiţi, cum spunea Isus, 'sarea pământului'. Al doilea, înţelegerea, "ca să înţelegeţi mai adânc Cuvântul lui Dumnezeu şi adevărul credinţei". Al treilea, sfatul, "care vă va conduce să descoperiţi planul lui Dumnezeu pentru viaţa voastră, pentru fiecare dintre voi". Al patrulea dar al Duhului Sfânt este tăria, "ca să învingeţi ispitele răului şi să faceţi întotdeauna binele, chiar şi când aceasta costă sacrificii". Al cincilea, darul ştiinţei, "nu ştiinţa în sensul tehnic, care se învaţă la Universitate, ci ştiinţa în sensul mai profund care ne învaţă să aflăm în creaţie semnele, amprentele lui Dumnezeu, să înţelegem că Dumnezeu vorbeşte în orice timp şi îmi vorbeşte mie, ca să însufleţesc prin Evanghelie munca de fiecare zi; să înţelegem că există o adâncime şi să înţelegem această profunzime pentru ca în acest fel să dăm gust muncii, chiar şi când e greu". Al şaselea dar, evlavia, "care păstrează aprinsă în inimă flacăra iubirii faţă de Tatăl nostru care este în ceruri, astfel încât să-l rugăm în fiecare zi cu încredere şi delicateţe de fii iubiţi; să nu uităm (...) că Dumnezeu există, că Dumnezeu mă cunoaşte şi aşteaptă răspunsul meu la planurile sale". În fine, al şaptelea dar al Duhului Sfânt, probabil cel mai greu de înţeles pentru un tânăr de astăzi, frica de Dumnezeu, care nu trebuie confundată cu starea de teamă. "Frica de Dumnezeu nu arată teama, ci să simţi pentru el un respect adânc, respect pentru voinţa lui Dumnezeu care este adevăratul plan al vieţii mele şi calea prin care viaţa personală şi comunitară poate fi bună; şi astăzi, cu toate crizele care sunt în lume, vedem cât de important este ca fiecare să respecte voinţa lui Dumnezeu întipărită în inimile noastre şi după care trebuie să trăim; în acest fel, frica de Dumnezeu este dorinţa de a face binele, de a face adevărul, de a împlini voinţa lui Dumnezeu".

Aici, serviciul audio: