„Apostolul închisorilor”, Jean-Joseph Lataste, a fost beatificat duminică în Franţa

(RV – 4 iunie 2012) Pentru a treia oară în mai puţin de o lună, cardinalul Angelo Amato, prefectul Congregaţiei pentru Cauzele Sfinţilor, a mers în Franţa pentru a prezida – în calitate de reprezentant al Episcopului Romei – Sfânta Liturghie de beatificare a preotului Jean-Joseph Lataste, dominican care în cursul vieţii sale, deşi scurte, a dat aproapelui o fundamentală mărturie de compasiune şi acceptare.

Mai multe amănunte, în serviciul realizat de Roberta Barbi, de la redacţia noastră centrală:

Chemarea Domnului s-a prezentat devreme în viaţa părintelui Jean-Joseph Lataste, (Alcide după numele de botez), dar pentru o perioadă a rămas laic, desfăşurând o intensă activitate caritativă în cadrul Conferinţelor Sfântului Vincenţiu.
Alegerea de a se abandona complet în mâinile Domnului a coincis cu o perioadă dificilă din viaţa sa, marcată de moartea, la scurtă distanţă una de alta, a trei persoane dragi: a iubitei logodnice Cecilia, a surorii sale care era călugăriţă şi a bătrânei doici.

În acest context a ales să intre în Ordinul Fraţilor Predicatori, după cum a amintit cardinalul Amato:
• „Sfinţit preot în 1863, puţinii ani de minister – căci a murit în 1869, la 37 de ani – i-a închinat predicării şi fondării unei congregaţii religioase feminine, dedicată recuperării umane şi spirituale a femeilor deţinute”.

Era pe 15 septembrie 1864 când părintele Lataste a intrat pentru prima dată în închisoarea feminină din Cadillac-sur-Garonne. Atunci a mers din ascultare, fără să creadă prea mult în acest apostolat, dar împins de iubirea sa aprinsă faţă de Dumnezeu şi în amintirea logodnicei sale, fiinţă pură şi inocentă, în a cărei memorie dorea să încerce reabilitarea acelor femei care cunoscuseră păcatul.
Propunerea pe care a făcut-o celor 400 de deţinute era de a se considera, asemenea călugăriţelor de clauzură, separate de lume, dar în măsură să ofere acesteia rugăciunea lor.

Părintele Lataste a început cu o noapte de Adoraţie Euharistică, faţă de care avea o deosebită devoţiune, după cum explică prefectul Congregaţiei pentru Cauzele Sfinţilor:
• “Fericitul părinte Lataste a fost un om euharistic. De tânăr, la Bordeaux, a fost un asiduu adorator nocturn al Preasfântului Sacrament. Ca preot, a fost promotor al Împărtăşaniei frecvente, chiar şi zilnice”.

Tânărul frate a rămas profund impresionat de capacitatea de reculegere a femeilor deţinute şi de forţa lor de credinţă. Ca devotat al Sfintei Maria Magdalena, era convins că Dumnezeu nu făcea deosebire între femeile inocente şi cele păcătoase, dar că cântărea sufletele „doar după greutatea iubirii”.

Părintele Lataste trăia însă în Franţa, ţară cu puternice influenţe janseniste, potrivit cărora harul mântuitor este acordat de Dumnezeu doar celor predestinaţi de către voinţa sa. Nu ar fi fost posibil, aşadar, pentru fostele prostituate sau condamnate la închisoare pe viaţă să intre într-o mănăstire.
În acest context a fondat părintele Jean-Joseph Lataste Congregaţia Surorilor Dominicane din Betania, în care convieţuiau tinere care avuseseră o viaţă normală cu ex-prostituate care îşi ignorau reciproc trecutul, dar care contemplau viaţa fraternă fără discriminări, dedicându-şi viaţa rugăciunii, studiului şi slujirii în închisori.

Iată ce scris părintele Lataste despre forţa purificatoare a Preasfintei Euharistii:
• „Cred că acest sublim sacrament de iubire nu a fost instituit ca recompensă pentru sufletele pioase şi disponibile faţă de Domnul, dar şi ca un remediu pentru distrugerea otrăvii răului, ca o piscină pentru spălarea rănilor sufletului, ca un balsam pentru vindecare, ca un tonic pentru recuperarea forţelor şi a curajului de care avem nevoie”.