Benedict XVI, autorităţilor oraşului Milano: dreptatea, libertatea şi iubirea dau
nobleţe activităţii politice. Statul trebuie să recunoască familiei libertatea de
a alege educaţia fiilor. Duminică, Sf. Liturghie de încheiere a celei de a VII-a Întâlniri
Mondiale a Familiilor
RV 02 iun 2012.Benedict al XVI-lea a primit
sâmbătă, la sediul arhiepiscopiei din Milano, reprezentanţii administraţiei civile
a metropolei italiene. În discursul său, Suveranul Pontif a făcut referinţă la
Sf. Ambroziu, care înainte de a fi ales episcop al oraşului, a fost guvernator al
provinciilor romane Liguria şi Aemilia, cu sediul în cetatea imperială
Milano.
"Înainte de a fi ales episcop de Mediolanum", a spus Papa în
cuvântul său, Ambroziu a fost în acelaşi oraş "responsabil cu ordinea publică şi adminstrase
justiţia. Mi se par pline de semnificaţie cuvintele cu care prefectul Probus l-a trimis
drept 'consularis' la Milano: 'mergi, i-a spus prefectul, nu ca un judecător, ci ca
un episcop'. Benedict XVI: • "El a fost efectiv un guvernator echilibrat şi
iluminat care a ştiut să abordeze chestiunile cu înţelepciune, bun simţ
şi autoritate, ştiind să depăşească contrastele şi să refacă dezbinările".
Papa
s-a oprit la câteva principii pe care le urma Ambroziu şi care continuă să fie importante
pentru cei chemaţi să conducă afacerile publice. În comentariul său la Evanghelia
după Luca, a spus Pontiful, sf. Ambroziu aminteşte că "instituţia puterii provine
atât de bine de la Dumnezeu, încât cel care o exercită este el însuşi ministru al
lui Dumnezeu" (Expositio Evangelii secundum Lucam, IV, 29). • "Aceste
cuvinte ar putea să pară ciudate pentru oamenii celui de al treilea mileniu,
şi totuşi ele arată clar un adevăr central despre persoana umană, fundamentul solid
al coexistenţei sociale: nici o putere a omului nu se poate considera divină, prin
urmare nici un om nu este stăpânul altui om. Ambroziu va aduce aminte
cu curaj acest lucru scriind împăratului: 'Şi tu, auguste împărat, eşti un om'
(Epistula 51,11)".
Papa a subliniat un alt aspect important din învăţătura
sf. Ambroziu. "Prima calitate a celui care guvernează este justiţia, virtute publică
prin excelenţă, pentru că face trimitere la binele comunităţii întregi. Dar totuşi
aceasta nu este îndeajuns. Ambroziu îi pune alături o altă calitate: iubirea libertăţii,
pe care el o consideră element discriminatoriu între guvernanţii buni şi cei răi,
întrucât, cum se citeşte într-o altă scrisoare, 'cei buni iubesc libertatea, cei nelegiuiţi
iubesc robia' (Epistula 40,2)". Benedict XVI: • "Libertatea nu este privilegiul
unora ci dreptul tuturor, un drept preţios pe care puterea civilă trebuie să-l
garanteze. Cu toate acestea, libertatea nu înseamnă arbitriul individului,
dar implică mai degrabă responsabilitatea fiecăruia. Se găseşte aici unul din principalele
elemente ale laicităţii Statului: să asigure libertatea pentru ca toţi să poată propune
viziunea lor despre viaţa comună, întotdeauna, însă, în respect faţă de celălalt şi
în contextul legilor care tind către binele tuturor".
Pe de altă
parte, a continuat Pontiful, "pe măsură ce se depăşeşte concepţia unui Stat confesional,
apare clar, în orice caz, că legile acestuia trebuie să-şi găsească justificarea şi
forţa în legea naturală, fundamentul unei ordini adecvate demnităţii persoanei umane,
depăşind o concepţie pur pozitivistă din care nu pot deriva indicaţii care să fie,
într-un anumit fel, de caracter etic" (cfr. Discurs la Parlamentul German,
22 septembrie 2011). • "Statul este în serviciul şi tutelarea persoanei şi
a 'bună-stării' ei în multiplele sale aspecte, începând cu dreptul la viaţă, a cărei
suprimare deliberată nu poate fi niciodată consimţită. Fiecare poate vedea atunci
cum legislaţia şi lucrarea instituţiilor statale trebuie să fie în mod special în
serviciul familiei. Statul este chemat să recunoască identitatea proprie a familiei,
fondată pe căsătorie şi deschisă la viaţă, şi tot la fel, dreptul primar al părinţilor
la libera educaţie şi formare a fiilor, după proiectul educativ pe care ei îl consideră
valabil şi pertinent. Nu se face dreptate familiei dacă Statul nu susţine libertatea
de educaţie pentru binele comun al întregii societăţi".
Când raţiunea
de a fi a Statului este binele cetăţenilor săi, a continuat Benedict XVI, "apare preţioasă
colaborarea constructivă cu Biserica, fără îndoială nu pentru o confuzie a finalităţilor
şi a rolurilor diverse şi distincte ale puterii civile şi ale Bisericii înseşi, dar
pentru aportul pe care aceasta l-a adus şi îl poate aduce mai departe în societate
prin experienţa, doctrina, tradiţia, instituţiile şi operele ei prin care s-a pus
în serviciul poporului. E de ajuns să ne gândim la splendida serie de Sfinţi din domeniul
carităţii, şcolii şi culturii, al îngrijirii bolnavilor şi marginalizaţilor, slujiţi
şi iubiţi aşa cum Domnul însuşi trebuie slujit şi iubit. Această tradiţie continuă
să aducă roade: operozitatea creştinilor lombarzi în aceste domenii este foarte vie
şi probabil mai semnficativă decât în trecut. Comunităţile creştine promovează aceste
acţiuni nu atât ca activitate suplinitoare ci mai degrabă ca supra-abundenţă gratuită
a dragostei faţă de Cristos şi a experienţei totalizatoare a credinţei lor. Timpul
de criză prin care trecem are nevoie, pe lângă decizii tehnico-politice curajoase,
şi de gratuitate, după cum am avut ocazia să amintesc: 'Cetatea omului nu este promovată
numai de raporturi bazate pe drepturi şi obligaţii, dar, mai mult şi chiar mai înainte,
de relaţii de gratuitate, milostivire şi comuniune' (Enc. Caritas in veritate,
6).
În fine, un ultim îndemn de la Sf. Ambroziu subliniat de Benedict XVI:
"Celor care vor să colaboreze la guvernarea şi administraţia publică, el le cere să
se facă iubiţi. În lucrarea De officiis, afirmă: 'Ceea ce face iubirea, nu
poate să facă frica. Nimic nu este atât de folositor decât a se face iubit' (II, 29).
Pe de altă parte, raţiunea care, la rândul ei, pune în mişcare şi stimulează prezenţa
voastră activă şi laborioasă în diferitele domenii ale vieţii publice, nu poate fi
decât aceea de a vă dedica pentru binele cetăţenilor, şi prin urmare, expresie clară
şi semn evident de iubire. În acest fel, politica este înnobilată în profunzime, devenind
o formă elevată de caritate".
Discursul adresat autorităţilor civile şi politice
ale oraşului Milano şi regiunii Lombardia, a încheiat etapa, să-i spunem astfel, dedicată
de Benedict al XVI-lea comunităţii locale. La ora 20.30, Sfântul Părinte a mers
în Parcul Bresso, din nordul oraşului, unde zeci de mii de familii din întreaga lume
îl aşteptau să ia parte la "Sărbătoarea Mărturiilor", veghea de rugăciune şi mărturii
a celei de a Şaptea Întâlniri Mondiale a Familiilor.
Duminică, 3 iunie,
Sfântul Părinte celebrează Sf. Liturghie împreună cu familiile prezente, unindu-se
sufleteşte cu toate familiile din lume care participă la această întâlnire mondială.
După rugăciunea Angelus, la încheierea Sfintei Liturghii,
Benedict XVI stă la masă cu mai multe familii. Seara, întoarcerea la Roma.