2012-06-01 18:45:12

Familia "creştină" sau "naturală"? Reflecţii pe marginea Întâlnirii Mondiale a Familiilor


RV 01 iun 2012. Timp de secole familia a fost recunoscută drept celula fundamentală a societăţii şi principalul motor social. Astăzi, în schimb, întreaga cultură politică şi economică este bazată pe individualism: individul este reperul Statului. În cultura modernă a cetăţeniei este considerat cetăţean numai individul, în timp ce familia nu are drept de cetăţenie ca familie, ca subiect social. Drepturile familiei ca subiect social sunt ascunse astfel în spatele numărului de componenţi ai familiei, al numărului de copii, al prezenţei sau absenţei a persoanelor în vârstă non-autosuficiente care au nevoie de asistenţă, etc. Lipsesc adevăratele politici familiale, care de multe ori sunt doar promise şi iniţiate. Există o apărare înverşunată a individului şi a drepturilor individuale, dar mult mai slabă este apărarea drepturilor familiei ca subiect social şi subiect de coeziune socială. Individualismul extrem ca ideologie a devenit un simbol al democraţiei, indiciu de civilizaţie. S-a pierdut fundamentul unei familii fondată pe căsătorie, care deschide calea către stabilitatea societăţii, dar s-a pierdut şi convingerea că a consolida familia înseamnă a răspunde la criza societăţii.

Problema a devenit un "instrument" de luptă între lumea relativistă-laicistă şi cea creştină, în special catolică, şi uneori, ortodoxă. De fapt, căsătoria înţeleasă şi apărată de învăţătura catolică nu are la bază atât raţiuni de credinţă ci mai ales motivaţii naturale. Tendinţa de a recunoaşte cuplurilor homosexuale acelaşi drepturi pe care le are căsătoria dintre un bărbat şi o femeie, este considerată un semn de democraţie dar, în realitate, aceasta minează semnificaţia familiei drept comunitate de bază care condiţionează dezvoltarea societăţii. În acest sens, filosoful italian Vittorio Possenti afirma într-un interviu, pe 16 martie 2012, la Radio Vatican: "Realităţile diferite nu pot fi tratate în aceeaşi manieră. Referinţa la principiul ne discriminării şi egalităţii trebuie considerată cu foarte mare atenţie. O căsătorie naturală nu poate fi asemnănată cu o aşa numită căsătorie homosexuală, pentru că lipseşte în mod intrinsec orientarea spre fecundare şi procreare, unul din scopurile fundamentale ale societăţii naturale numită familie şi fondată pe căsătorie (...) Problema drepturilor omului trebuie reluată de la rădăcină, fără a uita, pe de o parte, de chestiunea 'obligaţiilor' care însoţesc 'drepturile', iar pe de alta, de faptul că nu totul poate fi un drept al omului. Un drept al omului este ceva care revine persoanei ca atare; nu orice pretenţie a voinţei şi a dorinţei poate fi clasificată un drept al omului. Trebuie să înţelegem bine care este bunul care se doreşte tutelat: dacă noi tutelăm familia, căsătoria fondată pe uniunea heterosexuală, ştim care sunt bunurile pe care vrem să le apărăm".

În contextul politicilor familiale europene, profesorul italian Antonio Baggio afirmă: "Un for european nu poate să hotărască ce este şi ce nu este căsătoria, când avem o lungă istorie de civilizaţie şi construcţie culturală care numeşte căsătorie numai uniunea stabilă dintre un bărbat şi o femeie, cu urmări importante, pentru că fiii pot veni din căsătorie. În cazul în care s-ar recunoaşte acelaşi statut şi uniunii între cupluri homosexuale, ar trebui recunoscută şi acestora posibilitatea de a face adopţii, cu urmări negative importante. Nu este necesar să facem apel la credinţă pentru a apăra căsătoria. Trebuie să facem apel la realitatea faptelor, la structura antropologică a bărbatului şi a femeii, la cultura care stă în spatele căsătoriei. Există valori de origine religioasă care întăresc coexistenţa civilă. Căsătoria creează o soliditate în societate şi corespunde la structura psihofizică a persoanei; altfel se începe a gândi că, efectiv, pe baza unei dorinţi, a unui impuls, a unei exigenţe individuale, se poate lua hotărârea că fiinţa umană este făcută altfel decât este făcută în realitate. Creştinismul a fost întotdeauna realist în modul de a vedea realitatea" (Interviu la Radio Vatican, Radiojurnal, 5.03.2012).

Benedict XVI a oferit o perspectivă mai amplă despre familie: "În timpurile noastre, ca şi în epoci trecute, eclipsa lui Dumnezeu, răspândirea ideologiilor contrare familiei şi degradarea eticii sexuale, se prezintă legate între ele. Şi după cum sunt în legătură eclipsa lui Dumnezeu şi criza familiei, la fel şi noua evanghelizare este inseparabilă de familia creştină (...) Familia fondată pe sacramentul căsătoriei este o actualizare particulară a Bisericii, comunitate mântuită şi mântuitoare, evanghelizată şi evanghelizatoare. Asemeni Bisericii, ea este chemată să primească, să iradieze şi să arate în lume iubirea şi prezenţa lui Cristos" (Discurs, Plenara Consiliului Pontifical al Familiei, 1.12.2011). "Familia este spaţiul în care omul descoperă relaţionalitatea sa, nu ca individ autonom care se auto-realizează, ci ca fiu, soţ, părinte, a cărui identitate se fondează pe faptul de a fi chemat la iubire, de a se primi de la alţii şi de a se dărui altora" (Discurs, Întâlnirea Institutului Pontifical Ioan Paul II pentru Familie, 13.05.2011).








All the contents on this site are copyrighted ©.