Sărbătoarea "Vizita Sf. Fecioare Maria la Sf. Elisabeta" încheie luna mai. Benedict
XVI: Fecioara Maria ne învaţă să spunem şi noi 'da' lui Dumnezeu
RV 31 mai 2012. Joi seară, 31 mai, în sărbătoarea "Vizita
Sf. Fecioare Maria la Sf. Elisabeta", se încheie luna dedicată cinstirii speciale
a Maicii Domnului. Numeroase manifestări mariale au loc în această
zi în întreaga Biserică.
În Cetatea Vaticanului, încheierea lunii mai
se desfăşoară la Grădinele Vaticane, cu procesiunea şi recitarea rugăciunii rozariului
pornind de la biserica "Sf. Ştefan al Abisinilor", din spatele bazilicii petrine,
pînă la Grota Maicii Domnului. Ritul sacru este condus de card. Angelo Comastri, vicarul
general al Papei pentru Cetatea Vaticanului. La ora locală 21.00, Benedict XVI se
va alătura credincioşilor adunaţi în jurul imaginii Sf. Fecioare Maria de la Lourdes,
pentru riturile de încheiere a celebrării, adresând celor prezenţi o scurtă meditaţie
şi împărţind Binecuvântarea Apostolică.
Revenim la câteva reflecţii ale Sfântului
Părinte Benedict XVI oferite în anii trecuţi cu ocazia încheierii lunii mai, aşezată
de pietatea poporului creştin sub semnul special al Maicii Domnului.
Cele
două femei din Evanghelia sărbătorii "Vizita Sf. Fecioare Maria la Sf. Elisabeta"
oferă credincioşilor din orice timp un model de primire a Cuvântului lui Dumnezeu.
Elisabeta, înaintată în vârstă, aşteaptă un copil, pe Ioan, cel care avea să fie Înaintemergătorul
Domnului. Ruda ei mai tânără, Maria din Nazaret, merge în grabă să o viziteze într-o
cetate din Iudeea. Fecioara Maria primise de curând vestea îngerului Gabriel, a crezut
şi a răspuns cu credinţă, acceptând planul lui Dumnezeu pentru viaţa sa şi primind
astfel în sine Cuvântul veşnic al Celui Preaînalt: • "Adresându-ne astăzi celei
'plină de har', îi cerem să ne dobândească şi nouă de la Providenţa Divină, harul
de a spune în fiecare zi 'da'-ul nostru la planurile lui Dumnezeu cu aceeaşi credinţă
umilă şi sinceră cu care ea a spus 'da'-ul ei. Ea care, primind în sine Cuvântul lui
Dumnezeu, s-a încredinţat lui fără rezerve, să ne conducă la un răspuns tot mai generos
şi necondiţionat la planurile lui, chiar şi atunci când suntem chemaţi să îmbrăţişăm
crucea" (Benedict XVI, Discurs, 31 mai 2011).
Credinţa Mariei, aşadar,
este în prim plan dar şi călătoria ei "în grabă către ţinutul muntos, într-o cetate
a lui Iuda", cum notează evanghelistul Luca (1, 39). Benedict XVI numeşte vizita Sfintei
Fecioare o "adevărată călătorie misionară", care ne conduce dincolo de spaţiul obişnuit
al vieţii, cum s-a întâmplat pentru patriarhul biblic Abraham. "Existenţa noastră,
afirmă Pontiful, ca persoană şi ca Biserică, este proiectată în afara noastră". Maria
din Nazaret merge ca să o ajute pe ruda ei Elisabeta care "devine astfel simbolul
atâtor persoane bolnave şi în vârstă". Maria, care s-a definit pe sine "slujitoarea
Domnului" (Luca 1,38), "îl slujeşte pe Domnul pe care îl întâlneşte în fraţi", dar
vârful cel mai înalt al carităţii ei constă în a face posibilă întâlnirea cu Cristos: •
"Isus este adevărata şi singura comoară pe care noi o avem de dat omenirii.
De El le este dor oamenilor din timpul nostru, chiar şi când se
pare că-l ignoră sau îl resping. De El au mare nevoie societatea
în care trăim, Europa şi lumea întreagă" (Benedict XVI, Discurs, 31 mai 2010).
Elisabeta, la sosirea Mariei, simte cum "a tresărit copilul în sânul ei" şi
o numeşte "fericită". La rândul lor, cuvintele Elisabetei aprind în Maria cântecul
de laudă "Magnificat", pe care Papa l-a definit "o adevărată şi profundă lectură 'teologică'
a istoriei", un mod de a citi în lumina lui Dumnezeu evenimentele vieţii pe care şi
noi suntem chemaţi să-l învăţăm: • "Sufletul meu îl preamăreşte pe Domnul' (Lc
1,46). Maria recunoaşte măreţia lui Dumnezeu. Acesta este primul sentiment indispensabil
al credinţei, sentimentul care dă siguranţă creaturii umane şi o eliberează de frică,
chiar şi în mijlocul vitregiilor istoriei" (Benedict XVI, Discurs, 31 mai 2008).
Aşadar, Maria vede cu ochii credinţei lucrarea lui Dumnezeu în istorie. Este
"fericită, pentru că a crezut": • "Credinţa ei a făcut-o să vadă că tronurile
celor puternici ai acestei lumi sunt toate trecătoare, în vreme ce tronul lui Dumnezeu
este singura stâncă ce nu se se schimbă şi nu cade. Cântarea ei "Magnificat", la distanţă
de secole şi milenii, rămâne cea mai adevărată şi profundă interpretare a istoriei,
în timp ce lecturile făcute de atâţia înţelepţi ai lumii au fost dezminţite de fapte
în decursul veacurilor" (Benedict XVI, Discurs, 31 mai 2008).
În 2009,
încheierea lunii mariale a căzut în ajunul Rusaliilor. Papa a scos în evidenţă legătura
dintre Maria şi Duhul Sfânt. Credinţa Fecioarei Maria ne conduce şi pe noi să "recunoaştem
prezenţa Duhului Sfânt în viaţa noastră, să ascultăm de inspiraţiile sale şi să le
urmăm cu docilitate": • "La Rusalii, Fecioara Mamă apare din nou drept Mireasa
Spiritului, pentru o maternitate universală faţă de toţi cei care sunt născuţi din
Dumnezeu prin credinţa în Cristos. Iată de ce Maria este pentru toate generaţiile
imagine şi model al Bisericii, care împreună cu Duhul păşeşte în timp invocând
întoarcerea glorioasă a lui Cristos: Vino, Doamne Isuse! (cfr. Ap
22,20)" (Benedict XVI, Discurs, 30 mai 2009).