Aleluia pascal: Din Comentariul asupra Psalmilor al sfântului Augustin, episcop

(RV 15 mai 2012) Propunem acest comentariu la Ps. 148 al marelui episcop de Hipona, doctor gratiae, care ilustrează trăirea celor două timpuri, dinainte de Paşte şi de după Paşti. Textul constituie lectura a doua de la Oficiul lecturilor de sâmbătă, săptămâna a V-a a Paştelui (sursă arcb.ro).

Meditarea vieţii noastre prezente trebuie să se desfăşoare în lauda Domnului, pentru că fericirea veşnică a vieţii noastre viitoare va consta în lauda lui Dumnezeu; nimeni nu va fi apt pentru viaţa viitoare dacă acum nu se va pregăti. De aceea, să-l lăudăm acum pe Dumnezeu, dar să înălţăm spre el şi rugăciunea noastră. Lauda noastră conţine bucurie, rugăciunea noastră conţine geamăt. Într-adevăr, ne-a fost promis ceea ce acum nu posedăm; deoarece spune adevărul cel care a promis, noi ne bucurăm în speranţă, chiar dacă, neavând încă ceea ce dorim, dorinţa noastră apare ca un geamăt. Este rodnic pentru noi să perseverăm în dorinţă până când va sosi ceea ce ne-a fost promis, şi astfel, să treacă geamătul şi să fie înlocuit numai de laudă.

Istoria destinului nostru are două faze: una care trece acum în mijlocul ispitelor şi al necazurilor vieţii acesteia, cealaltă care va fi în siguranţă şi în bucurie veşnică. Pentru acest motiv a fost instituită pentru noi şi celebrarea celor două timpuri, adică cel dinainte de Paşte şi cel de după Paşte. Timpul care precedă Paştele prefigurează necazul în care ne găsim; în schimb, cel care urmează după Paşte reprezintă fericirea de care ne vom bucura. Ceea ce celebrăm înainte de Paşte este şi ceea ce facem. Ceea ce celebrăm după Paşte indică ceea ce încă nu posedăm. Pentru aceasta petrecem primul timp în posturi şi rugăciuni. Celălalt timp însă, după sfârşitul posturilor, îl celebrăm în laudă. Iată de ce cântăm: Aleluia!

Într-adevăr, Cristos, capul nostru, este prefigurat şi manifestat şi într-un timp, şi în celălalt. Pătimirea Domnului ne prezintă viaţa actuală cu aspectul său de trudă, de necaz şi cu perspectiva sigură a morţii. În schimb, învierea şi glorificarea Domnului sunt vestire a vieţii care ne va fi dăruită.

Pentru aceasta, fraţilor, vă îndemnăm să-l lăudaţi pe Dumnezeu; acest lucru noi toţi ni-l spunem nouă înşine atunci când proclamăm: Aleluia! Lăudaţi-l pe Domnul, îi spui tu altuia. şi celălalt îţi răspunde acelaşi lucru. Angajaţi-vă toţi să-l lăudaţi cu toată fiinţa voastră: adică nu numai limba voastră şi glasul vostru să-l laude pe Dumnezeu, ci şi conştiinţa voastră, viaţa voastră, acţiunile voastre.

Noi îl lăudăm pe Domnul în biserică, atunci când ne adunăm. În momentul în care fiecare se întoarce la ocupaţiile proprii, aproape că încetează să-l laude pe Dumnezeu. Însă nu trebuie să încetăm să trăim bine şi să-l lăudăm întotdeauna pe Dumnezeu. Fii atent că neglijezi să-l lauzi pe Dumnezeu atunci când te îndepărtezi de dreptate şi de ceea ce îi place lui. Într-adevăr, dacă nu te îndepărtezi niciodată de viaţa onestă, limba ta tace, dar viaţa ta strigă şi urechea lui Dumnezeu este aproape de inima ta. Urechile noastre aud glasurile noastre, urechile lui Dumnezeu se deschid la gândurile noastre.

Din Comentariul asupra Psalmilor al sfântului Augustin, episcop (Ps 148, 1-2: CCL 40, 2165-2166)

rv/A. Lucaci