Simpozion despre gândirea creştină a card. Jean Daniélou şi contribuţia sa la Conciliul
Vatican al II-lea
RV 12 mai 2012."Ferestre deschise către mister. Gândirea
lui Jean Daniélou", este tema unui simpozion organizat de Fraternitatea Sfântul Carol
Borromeu împreună cu Universitatea Sfânta Cruce, încheiat pe 9 mai la Roma,
informează agenţia SIR.
Preot iezuit, teolog, episcop şi cardinal,
Daniélou (14 mai 1905 – 20 mai 1974) a avut o impresionantă serie de opere teologice,
oferind o contribuţie decisivă şi la două documente conciliare: constituţia dogmatică
"Dei Verbum" şi constituţia pastorală "Gaudium et Spes". Întâlnirea de studiu de la
Roma despre Daniélou a avut loc în contextul dezbaterilor prilejuite de împlinirea
a 50 de ani de la deschiderea Conciliului Ecumenic Vatican al II-lea.
"A
fost profetic în a denunţa dramele post-conciliare – a afirmat mons. Massimo Camisasca,
superiorul general al Fraternităţii, la deschiderea lucrărilor – şi în a prevedea
criza Bisericii pe continentul european". "Persoanele care l-au cunoscut", a adăugat
mons. Camisasca, dau o mărturie unanimă despre simplitatea, umilinţa şi iubirea sa
arzătoare pentru Cristos".
"Axul principal al gândirii şi metodei sale
teologice ar putea fi ilustrat cel mai bine prin motto-ul său episcopal:
'Fluvium acquae vita', viaţa ca un fluviu care aminteşte de izvor, care este Dumnezeu
Tatăl, de la care provin toate", a spus Giulio Maspero, profesor de teologie la Universitatea
Pontificală Sf. Cruce, în reflecţia sa despre "Trinitatea şi existenţa, o metodă teologică
învăţată de la Sfinţii Părinţi ai Bisericii".
În ediţia de miercuri, 9
mai 2012, cotidianul L'Osservatore Romano a publicat o parte dintr-o conferinţă prezentată
la simpozion, intitluată "Daniélou şi mistica". Teologul francez, se afirmă în
articol, a susţinut că adeziunea la adevăr şi experienţele interioare sunt inseparabile.
"Mistica", afirma Danielou, este setea din inima fiecărui om de a avea o anumită uniune
cu Absolutul. Dar ea nu se poate separa de adevăr: dacă această mistică nu este întâlnirea
cu Dumnezeul cel viu, aşa cum s-a revelat în Isus Cristos, dacă ea nu este aspectul
interior a ceea ce are drept conţinut obiectiv pe Cristos, ştim bine că această mistică
se poate pierde (…). Este necesar a uni adeziunea intelectuală la adevăr şi, în acelaşi
timp, experienţa interioară a vieţii, căci sunt inseparabile".