Fii jertfă şi preot al lui Dumnezeu: din Predicile sfântului Petru Crisologul, episcop şi învăţător al Bisericii

(RV - 10 mai 2012) Sacerdos et victima - preot şi victimă. Propunem spre lectură ziditoare pentru fiecare creştin, preot sau simplu credincios, acest minunat comentariu din predicile Sfântului Petru Crisologul, episcop şi învăţător al Bisericii - (380/400-451/458).

Fragmentul constituie lectura II din Oficiul lecturilor pentru ziua de marţi, în a patra săptămână a Paştelui (sursă: arcb.ro).

Vă îndemn pentru milostivirea lui Dumnezeu (cf. Rom 12,1). Este Paul cel care cere, ba chiar Dumnezeu este cel care cere, prin Paul, pentru că vrea să fie mai mult iubit decât temut. Dumnezeu cere pentru că vrea să fie nu atât Domn, cât Tată. Dumnezeu cere pentru milostivire, nu pentru a pedepsi cu autoritate.

Ascultă-l pe Domnul care cere: vedeţi, vedeţi în mine trupul vostru, mădularele voastre, inima voastră, oasele voastre, sângele vostru. Şi dacă vă temeţi de ceea ce este Dumnezeu, pentru ce nu iubiţi măcar ceea ce este al vostru? Dacă vă ascundeţi de stăpân, de ce nu apelaţi la rudă?

Dar poate că vă acoperă de confuzie gravitatea pătimirii pe care mi-aţi impus-o. Nu vă fie teamă! Această cruce nu este un bold pentru mine, ci pentru moarte. Aceste cuie nu-mi provoacă atât durere, cât mai mult imprimă mai adânc în mine iubirea faţă de voi. Aceste răni nu mă fac să’ gem, ci mai curând vă introduc pe voi în interiorul meu. Trupul meu întins, în loc să măească durerea, lărgeşte spaţiile inimii pentru a vă primi. Sângele meu nu este pierdut pentru mine, ci este dăruit ca răscumpărare pentru voi.

Aşadar, veniţi, întoarceţi-vă. Experimentaţi măcar gingăşia mea paternă, care răsplăteşte răul cu binele, injuriile cu iubirea, rănile atât de mari cu o dragoste aşa de mare.

Dar să-l ascultăm acum pe Apostol: Vă îndemn, spune el, să oferiţi trupurile voastre (Rom 12,1). Apostolul îi vede astfel pe toţi oamenii înălţaţi la demnitatea sacerdotală pentru a oferi trupurile lor ca jertfă vie.

O, demnitate imensă a preoţiei creştine! Omul a devenit victimă şi preot pentru sine însuşi. Omul nu caută în afara sa ceea ce trebuie să jertfească lui Dumnezeu, ci poartă cu sine şi în sine ceea ce îi jertfeşte lui Dumnezeu pentru sine. Victima rămâne, fără a se schimba, şi preotul rămâne egal cu sine însuşi, deoarece victima este jertfită, dar trăieşte, iar preotul nu poate să-l dea la moarte pe cel care împlineşte jertfa.

Minunată jertfă, cea în care se oferă trupul fără rănirea trupului şi sângele fără vărsare de sânge. Vă îndemn, pentru milostivirea lui Dumnezeu, să vă oferiţi trupurile voastre ca jertfă vie (cf. Rom 12,1).

Fraţilor, această jertfă este modelată după cea a lui Cristos şi corespunde planului pe care el şi l-a fixat dinainte, deoarece, pentru a da viaţă lumii, el a jertfit şi a adus la viaţă trupul său; cu adevărat, el a făcut trupul său ostie vie, pentru că, ucis fiind, el trăieşte. Aşadar, în această victimă i se plăteşte morţii preţul său. Însă victima rămâne, victima trăieşte şi moartea este pedepsită. De aici rezultă că martirii se nasc atunci când mor, încep să trăiască o dată cu sfârşitul, trăiesc atunci când sunt ucişi, strălucesc în cer ei, care pe pământ erau consideraţi stinşi.

Fraţilor, spune el, vă îndemn, pentru milostivirea lui Dumnezeu, să vă oferiţi trupurile voastre ca jertfă vie, sfântă. Acest lucru l-a prezis şi profetul: Nu ai voit jertfă nici ofrandă, dar mi-ai dat un trup (cf. Ps 39,7 Vg). Fii, omule, fii jertfă şi preot al lui Dumnezeu; nu pierde ceea ce ţi-a dat şi acordat voinţa divină. Îmbracă haina sfinţeniei. Încinge-te cu brâul castităţii. Cristos să fie protecţia capului tău. Crucea să rămână în apărarea frunţii tale. Apropie de pieptul tău sacramentul ştiinţei divine. Fă să se înalţe tămâia rugăciunii ca un parfum plăcut.

Ia în mână sabia spiritului, fă din inima ta un altar şi prezintă astfel lui Dumnezeu cu încredere fermă trupul tău ca victimă.

Dumnezeu caută credinţa, nu moartea. Îi este sete de rugăciunea ta, nu de sângele tău. Este domolit de voinţă, nu de moarte.

Din Predicile sfântului Petru Crisologul, episcop (Pred. 108: PL 52, 499-500)

rv/A. Lucaci