Rugăciunea de implorare către Sfânta Fecioară de la sanctuarul din Pompei. Mons. Fisichella:
“Suntem în criză pentru că l-am dat la o parte pe Dumnezeu”
(RV – 9 mai 2012) “Suntem într-o dramatică criză de credinţă, o profundă şi gravă
criză de credinţă, care porneşte tocmai de la noi căci, dacă lumea nu
crede, aceasta este probabil şi pentru că mărturia noastră nu este atât
de puternică şi de convinsă cum ar trebui să fie”, a spus
mons. Rino Fisichella, marţi dimineaţă, la Pompei, în omilia Sfintei Liturghii care
a precedat Rugăciunea de implorare către Sfânta Fecioară de la sanctuarul din Pompei.
Preşedintele Consiliului Pontifical pentru Promovarea Noii evanghelizării a pus accentul
pe „necesitatea unei noi evanghelizări şi a recuperării credinţei noastre, pe necesitatea
convingerii că absenţa lui Dumnezeu este o dramă pentru om”.
“Nici unul din
noi – a observat – nu a mai trăit o criză atât de profundă, o criză economică, financiară,
antropologică, economică. Omul este în criză, îi este teamă, nu mai are perspectiva
unui viitor în faţa sa. O criză atât de profundă este cauzată tocmai de înlăturarea
lui Dumnezeu din viaţa noastră”. „Să ne recăpătăm curajul” – a fost îndemnul mons.
Fisichella, preşedintele Consiliului Pontifical pentru Promovarea Noii Evanghelizări.
Despre semnificaţia istorică a rugăciunii de implorare
către Sfânta Fecioară de la sanctuarul din Pompei, a „Suplicei”, cum
mai este cunoscută, mons. Carlo Liberati, arhiepiscop delegat pontifical
de Pompei a spus: • „Suplica a luat naştere în 1883, din spiritualitatea avocatului
laic Bartolo Longo, convertit la credinţă după o tinereţe problematică şi chiar
atee pentru o perioadă. El contopeşte practic în această rugăciune, în această invocaţie
stăruitoare către Maica Domnului nu doar toate probleme sale de om cu viaţă sfântă
în care se reflectă însă problematicele timpului său. Noi, creştinii, nu trebuie să
fim spectatori, ci constructori ai istoriei. Aşadar, semnificaţia istorică a Suplicii
este tocmai interpretarea societăţii şi a Bisericii din timpului său, cu o surprinzătoare
modernitate de limbaj”.