(RV - 9 mai 2012) Propunem pentru meditaţie fragmentul din Scrisoarea către
Diognet,"Creştinii în lume", care constituie lectura
II din Oficiul lecturilor, miercuri, a V-a săptămână a Paştelui:
Creştinii
nu se diferenţiază de ceilalţi oameni nici prin teritoriu, nici prin limbă, nici prin
obiceiuri de viaţă. Într-adevăr, ei nu locuiesc în oraşe proprii, nici nu folosesc
vreun limbaj neobişnuit, nici nu duc un tip special de viaţă. Învăţătura lor nu a
fost inventată prin reflecţia şi cercetarea oamenilor iubitori de noutate, nici nu
se bazează pe un sistem filozofic uman, aşa cum fac unii.
Locuiesc în oraşe
atât greceşti, cât şi barbare, aşa cum se nimereşte, şi, deşi în ceea ce priveşte
îmbrăcămintea, hrana şi restul vieţii, urmează obiceiurile locului, îşi propun o formă
de viaţă, recunoscută de toţi, minunată şi de necrezut. Fiecare locuieşte în patria
sa, dar ca străin; participă la toate activităţile cetăţenilor buni şi acceptă toate
îndatoririle ca oaspeţi în trecere. Orice pământ străin este patrie pentru ei şi orice
patrie este pentru ei un pământ străin. Ca toţi ceilalţi, se căsătoresc şi au copii,
dar nu-şi abandonează copiii. Au în comun masa, dar nu patul.
Trăiesc în trup,
dar nu conform trupului. Îşi petrec viaţa pe pământ, dar cetăţenia lor este cea din
cer. Ascultă de legile stabilite, dar prin modul lor de a trăi sunt superiori legilor.
Îi iubesc pe toţi şi sunt persecutaţi de toţi. Sunt necunoscuţi şi totuşi condamnaţi.
Sunt trimişi la moarte, dar prin aceasta ei primesc viaţa. Le lipsesc toate, dar găsesc
toate cu îmbelşugare. Sunt dispreţuiţi, dar în dispreţ îşi găsesc gloria lor. Sunt
loviţi în numele lor bun şi între timp se dă mărturie despre dreptatea lor. Sunt insultaţi
şi binecuvântează, sunt trataţi cu mârşăvie şi răspund cu cinste. Deşi fac binele,
sunt pedepsiţi ca răufăcători; atunci când sunt pedepsiţi, se bucură, ca şi cum li
s-ar da viaţa. Iudeii luptă împotriva lor, ca împotriva unui neam străin, iar păgânii
îi persecută. Dar cei care îi urăsc nu ştiu să spună motivul duşmăniei lor.
Într-un
cuvânt, creşinii sunt în lume ceea ce este sufletul în trup. Sufletul se află în toate
mădularele trupului şi creştinii sunt răspândiţi în oraşele lumii. Sufletul locuieşte
în trup, dar nu provine din trup. Şi creştinii locuiesc în această lume, dar nu sunt
din lume. Sufletul invizibil este închis într-un trup vizibil şi creştinii sunt văzuţi
că locuiesc în lume, dar adevăratul lor cult adus lui Dumnezeu rămâne invizibil. Trupul,
deşi nu a primit nici o nedreptate, se năpusteşte cu ură şi luptă împotriva sufletului,
pentru că acesta îl împiedică să se bucure de plăcerile senzuale; tot aşa, şi lumea
îi urăşte pe creştini, deşi nu a primit nici o insultă, numai pentru că aceştia se
opun răului.
Chiar dacă este urât, sufletul iubeşte trupul şi mădularele sale,
tot aşa, şi creştinii îi iubesc pe cei care îi urăsc pe ei. Sufletul este închis în
trup, dar, la rândul său, el susţine trupul. şi creştinii sunt ţinuţi în lume ca într-o
închisoare, dar ei sunt cei care sprijină lumea. Sufletul nemuritor locuieşte într-un
cort muritor, tot aşa, şi creştinii sunt ca nişte pelerini în călătorie printre lucrurile
supuse stricăciunii, dar aşteaptă incoruptibilitatea cerească. Sufletul, privat de
mâncăruri şi băuturi, devine mai bun. Tot aşa, şi creştinii, expuşi chinurilor, cresc
zi de zi ca număr. Dumnezeu i-a aşezat într-un loc aşa de nobil, pe care nu au permisiunea
să-l părsească.
(Scrisoarea către Diognet: Nr. 5-6: Funk
1, 317-321)