Papa la „Regina coeli”: Dumnezeu ajută respectând libertatea omului; sprijin pentru
asociaţia „Meter” care tutelează minorii împotriva abuzurilor; anunţă participarea
la Întâlnirea Mondială a Familiilor la Milano
(RV - 6 mai 2012) Eu sunt viţa, voi mlădiţele. Fără mine nimic nu
puteţi face. Libertatea omului şi puterea lui Dumnezeu merg împreună.
Acest lucru este posibil pentru că binele vine de la Domnul, dar el se realizează
datorită credincioşilor săi. Un creştin nu poate face nimic dacă nu este
unit cu Cristos. Benedict al XVI-lea a reafirmat acestea duminică în alocuţiunea
rostită înainte de recitarea antifonului pascal „Bucură-te, Regină a cerului” împreună
cu credincioşii reuniţi în Piaţa Sfântul Petru. Imediat după rugăciune şi binecuvântarea
apostolică Papa a amintit şi salutat organizatorii celei de-a VII-a Întâlniri Mondiale
a Familiilor, în program de la 30 mai la 3 iunie la Milano, anunţând prezenţa sa de
la 1 la 3 iunie în metropola lombardă. De asemenea, Pontiful a mulţumit asociaţie
italiene „Meter” pentru angajarea ei în apărarea copiilor, victime ale violenţelor
de orice fel.
Desigur, libertatea de a alege îl poate duce pe om să realizeze
lucruri mari. Libertatea de a-l alege pe Cristos duce omul să facă lucruri mai mari
decât el. Este o promisiune făcută de Isus în Evanghelie dar şi sensul Liturghiei
celei de-a cincia Duminici a Paştelui ilustrat de Papa în reflecţia duminicală. Mlădiţa
unită cu viţa care aduce rod, sau mlădiţa desprinsă de viţă care se usucă, devine
neroditoare, sterilă. Pentru un creştin, înţelegerea acestui adevăr înseamnă înţelegerea
esenţialului pe drumul credinţei: aduce rod nu prin puterea proprie, ci din puterea
care vine din trunchi.
Să-l ascultăm pe Pontif • Iubiţi
fraţi şi surori!Evanghelia de astăzi, a cincia duminică
a Paştelui, începe cu imaginea viei. „Isus le-a spus ucenicilor săi: ’Eu
sunt viţa cea adevărată şi Tatăl meu este viticultorul’” (In 15,1). Deseori,
în Biblie, Israelul este comparat cu via roditoare atunci când este credincios lui
Dumnezeu; dar, dacă se îndepărtează de el, devine steril, incapabil să producă acel
"vin ce veseleşte inima omului", aşa cum cântă Psalmul 104 (v. 15). Adevărata
vie al lui Dumnezeu, viţa adevărată, este Isus, care cu jertfa lui de iubire ne dă
mântuirea, ne deschide calea de a fi parte din această vie. Şi aşa cum Cristos rămâne
în iubirea lui Dumnezeu Tatăl, la fel ucenicii, curăţiţi cu chibzuinţă de cuvântul
Învăţătorului (Cf In 15.2-4), dacă sunt uniţi într-un mod profund cu El, devin
mlădiţe roditoare, care produc recoltă abundentă. Sfântul Francisc de Sales scrie:
"Ramura unită şi prinsă de trunchi produce rod nu prin capacitatea proprie, ci prin
aptitudinea tulpinii: însă, noi am fost uniţi prin dragostea Răscumpărătorului nostru,
ca mădularele cu capul; iată de ce… faptele bune, trăgându-şi valoarea de la El, merită
viaţa veşnică" (Trattato dell’amore di Dio, XI, 6, Roma 2011, 601).
•
În ziua Botezului nostru, Biserica ne altoieşte ca mlădiţe în Misterul
pascal al lui Isus, în însăşi persoana sa. Din această rădăcină primim limfa
preţioasă pentru a participa la viaţa divină. Ca ucenici, şi noi, cu ajutorul
păstorilor Bisericii, creştem în via Domnului legaţi de dragostea lui. "Dacă rodul
pe care trebuie să-l aducem este iubirea, presupusul său este tocmai acest „a rămâne”
care în mod profund are de a face cu acea credinţă care nu-l lasă pe Domnul" (Gesù
di Nazaret, Milano 2007, 305). • Este indispensabil a rămâne uniţi
cu Isus, a depinde de El, pentru că fără El nu putem face nimic (Cf In 15,5).
Într-o scrisoare scrisă lui Ioan Profetul care a trăit în deşertul din Gaza în secolul
al V-lea, un credincios îi pune întrebarea: Cum este posibil a ţine împreună libertatea
omului şi a nu putea face nimic fără Dumnezeu?
Şi monahul îi răspunde: •
Dacă omul îşi înclină inima spre bine şi cere ajutorul lui Dumnezeu,
primeşte puterea necesară pentru a realiza lucrarea sa. De aceea, libertatea
omului şi puterea lui Dumnezeu merg împreună. Acest lucru este posibil pentru că binele
vine de la Domnul, dar el se realizează datorită credincioşilor săi (Cf Ep. 763,.
468 SC, Paris, 2002, 206). Adevăratul „a rămâne” în Cristos garantează eficacitatea
rugăciunii, cum spune Fericitul cistercian Guerric d’Igny: "O, Doamne Isuse ... fără
tine nu putem face nimic. Tu, în fapt, eşti adevăratul grădinar, creator, cultivator
şi păzitor al grădinii tale, pe care o plantezi cu cuvântul tău, o irighezi cu spiritul
tău, o face să crească cu puterea ta" (Sermo ad excitandam devotionem în
psalmodia, SC 202, 1973, 522 ).
Dragi prieteni, fiecare dintre noi este
ca o mlădiţă, care trăieşte numai dacă face să crească în fiecare zi în rugăciune,
în participarea la Sacramente, în caritate, unirea sa cu Domnul. Şi cine îl iubeşte
pe Isus, adevărata viţă, produce roade de credinţă pentru o bogată recoltă spirituală.
Să ne rugăm Maicii lui Dumnezeu, ca să rămânem altoiţi puternic în Isus şi fiecare
acţiune a noastră să-şi aibă în El începutul şi în El împlinirea ei.
Duminică
la Roma, cerul acoperit de nori, cu unele momente de ploaie de mai, nu au împiedicat
prezenţa în Piaţa Sfântul Petru a unei mulţimi considerabile de pelerini cărora, după
rugăciunea pascală „Regina coeli” Pontiful le-a adresat saluturi în şapte limbi,
deschise cu anunţul apropiatului eveniment bisericesc, cea de-a VII-a Întâlnire Mondială
a Familiilor, la Milano din perioada 30 mai 3 iunie. • Mulţumesc
diecezei ambroziene şi celorlalte dieceze lombarde care colaborează
la pregătirea acestui eveniment eclezial, promovat de Consiliul Pontifical
pentru Familie, condus de cardinalul Ennio Antonelli. Şi eu, cu voia
lui Dumnezeu, voi avea bucuria de a participa la ea şi pentru aceasta
voi merge la Milano de la 1 la 3 iunie.
În final, un salut special al Papei
pentru noii recruţi ai Gărzii Elveţiene şi rudele lor cu ocazia sărbătorii acestui
istoric Corp de gardă al Pontifului roman.
Vă propunem, stimaţi ascultători,
şi binecuvântarea apostolică invocată de Papa la întâlnirea pentru recitarea rugăciuni
pascale „Bucură-te, Regină a cerului”, duminică 6 mai, binecuvântare ce ajunge la
toţi cei care la radio sau televiziune o primesc în spirit de credinţă.