Să recitim Conciliul: declaraţia "Dignitatis Humanae" în reflecţia arhiep. Roland Minnerath

RV 04 mai 2012. Declaraţia conciliară "Dignitatis Humanae" a fost în centrul celei de a cincia reuniuni de studiu din seria "Să recitim Conciliul", care s-a desfăşurat joi la Universitatea Pontificală Laterană, din Roma.

Care este importanţa acestui document pentru viaţa Bisericii şi societăţii, cu referinţă specială la libertatea religioasă? Răspunde unul dintre relatorii reuniunii, arhiepiscopul de Dijon (Franţa), mons. Roland Minnerath:
• "Documentul reprezintă un pas care încă nu s-a împlinit pe deplin, pentru că este un mesaj către lumea întreagă: fiecare persoană umană ar trebui să fie lăsată liberă să-şi exercite propriul act de credinţă, şi anume, căutarea adevăratului Dumnezeu, şi să nu fie constrânsă să urmeze alte criterii şi alte moduri de viaţă. Credinţa trece dincolo de orice frontieră: acesta este mesajul Bisericii. Cu alte cuvinte, face să se înţeleagă faptul că oamenii pot fi uniţi, în diversitatea fiecăruia, într-un act de credinţă care merge dincolo de apartenenţa etnică şi celelalte aspecte care i se opun. Libertatea religioasă, aşadar, în felul înţeles de Biserică, nu are nimic în comun cu relativismul, cu o viziune despre religii ca fenomen efemer. Religiile au întotdeauna o relevanţă extraordinară în viaţa unei societăţi".

Care este raportul dintre "Dignitatis Humanae" şi diferitele declaraţii ale drepturilor omului şi constituţiile Statelor moderne? Ce contribuţie specifică oferă această declaraţie conciliară? Răspunde arhiep. Minnerath:
• Diferenţa constă în concepţia pe care unul o are despre religie. Pentru Declaraţii, libertatea religioasă este un fapt individual. Pentru noi, în schimb, libertatea religioasă – după cum ne învaţă Conciliul – constă în a căuta adevărul care este Dumnezeu, a-şi deschide inima şi orizontul minţii la Dumnezeu care se revelează. Aceasta este cu totul altceva: primul mod de vedere îl închide pe om în sine, în timp ce al doila îl deschide faţă de Dumnezeu care se face cunoscut. Libertatea ne-a fostă dăruită pentru ca să putem ajunge la adevăr, şi tocmai aceasta este demnitatea persoanei umane".

Dar ce răsfrângeri a avut declaraţia conciliară asupra Magisteriului succesiv? Răspunde Philippe Chenaux, profesor de istorie şi director al Centrului de Studii despre Conciliul Vatican al II-lea, la Universitatea Pontificală Laterană:
• "Să ne gândim în primul rând la pontificatul lui Ioan Paul al II-lea, care a făcut din respectul libertăţii religioase şi drepturile fundamentale ale persoanei umane unul din punctele de forţă ale învăţăturii sale. Cred că fără această Declaraţie şi fără învăţătura Conciliului Vatican al II-lea despre libertatea religioasă, ar fi de neînchipuit un Ioan Paul al II-lea şi rolul pe care l-a avut în eliberarea popoarelor de comunism".