Benedict al XVI-lea către noii ambasadori: garantarea libertăţii religioase şi “nu” legilor care amplifică inegalităţile

(RV – 4 mai 2012) Este necesară o mobilizare generală pentru înfruntarea relelor care mâhnesc umanitatea, spune Benedict al XVI-lea în emoţionantul discurs din Vatican, de vineri dimineaţă, cu ocazia prezentării Scrisorilor de acreditare ale ambasadorilor pe lângă Sfântul Scaun din Etiopia, Malaysia, Irlanda, Fiji şi Armenia.
Sfântul Părinte a evidenţiat încă o dată că Statele trebuie să facă eforturi pentru a garanta libertatea religioasă, care ajută la formarea unei identităţi puternice a persoanei umane. Mai multe amănunte, în serviciul realizat de Alessandro Gisotti, de la redacţia noastră centrală:

• Globalizarea ne apropie, dar ne cere totodată să fim mai atenţi cu cei care suferă. Discursul lui Benedict al XVI-lea către cei cinci noi ambasadori pe lângă Sfântul Scaun porneşte tocmai de la această reflecţie. În centrul discursului Sfântului Părinte se află dificultăţile provocate multor popoare de forme vechi şi noi de sărăcie, Pontiful îndemnând comunitatea internaţională „să înfrunte – cu deplină justiţie şi solidaritate – tot ceea ce ameninţă omul, societatea şi mediul”.

“L’exode vers les villes, le conflits armés…”
“Exodul spre oraşe, conflictele armate, foametea şi bolile care fac să sufere atâtea populaţii amplifică în mod dramatic sărăcia” care, în zilele noastre, capătă „noi forme”, explică Sfântul Părinte. Criza economică mondială, a spus cu amărăciune, „conduce tot mai multe familii la o tot mai mare precaritate”. Singurătatea cauzată de excluziune a crescut” şi când mizeria coexistă cu o bogăţie exagerată i-a naştere o impresie de nedreptate care poate deveni cauză de revolte”, a atras atenţia Episcopul Romei.

“Il convient donc que les Etats…”
„Este aşadar oportun ca Statele să facă aşa încât legile sociale să nu facă să crească inegalităţile şi să permită fiecăruia să trăiască în mod decent”. Este important, a adăugat, ca persoanelor aflate în nevoi să le fie recunoscut un rol social. Şi a reafirmat că dezvoltarea naţiunilor „trebuie să se îngrijească de persoana umană în globalitatea sa şi nu doar din punctul de vedere al creşterii economice”. Această convingere – a spus – trebuie să devină o voinţă eficientă de acţiune”. Sfântul Părinte a citat experienţe precum microcreditele care fac posibilă armonizarea „obiectivelor economice” cu relaţiile sociale şi „democraţia cu respectul faţă de natură”.

“Pour renforcer l’assise humaine…”
“Pentru a întări baza umană a realităţii socio-politice – a afirmat – trebuie să fim atenţi şi la un alt tip de mizerie: cea cauzată de pierderea raportării la valorile spirituale, la Dumnezeu”. O pierdere care face şi mai dificil discernământul dintre bine şi rău, ca şi „depăşirea intereselor personale în vederea binelui comun”.

Papa şi-a îndreptat gândul în special către tineri care, fiind în căutarea unui ideal, „apelează la paradisuri artificiale”, precum drogurile şi consumismul. De aceea, a atras atenţia Benedict al XVI-lea, „cea mai mare sărăcie este lipsa iubirii”.
În partea finală a discursului, Papa şi-a reînnoit apelul către State de a garanta libertatea religioasă să pună în valoare patrimoniul cultural şi religios:

“La religion permet de reconnâitre en l’autre…”
“Religia – a notat – ne permite să recunoaştem în celălalt un frate în ale umanităţii. A lăsa aşadar fiecăruia “posibilitatea de a-l cunoaşte pe Dumnezeu în deplină libertate, îl ajută în modelarea unei puternice pwersonalităţi interioare, care să-l facă capabil să fie un mărturisitor al binelui. Astfel – a conclus Sfântul Părinte – se va putea construi o societate în care “sobrietatea şi fraternitatea” , depăşind “indiferenţa şi egoismul”, să ducă la scăderea sărăciei.