„Maín, casa fericirii”, un film despre Sfânta Maria Mazzarello, co-fondatoarea Institutului „Fiicele Mariei Ajutătoare”

(RV – 3 mai 2012) „Maín, casa fericirii” este titlul filmului despre călugăriţa italiană Maria Domenica Mazzarello. Filmul va fi prezentat jurnaliştilor, vineri, 4 mai, la Roma, la complexul multifuncţional intitulat „Auditorium Parco della muzica”, din Roma.
Filmul prezintă istoria călugăriţei Maria Domenica Mazzarello, co-fondatoare - împreună cu don Bosco - a Institutului „Fiicele Mariei Ajutătoare”, care a fost canonizată de Pius al XII-lea, în 1951.

Filmul apare cu ocazia aniversării a 140 de ani de la fondarea Institutului „Fiicele Mariei Ajutătoare”, prezent azi în 94 de naţiuni din cele cinci continente, numărând circa 13 mii de călugăriţe şi peste 250 de novice.

Călugăriţa Caterina Cangià, care s-a îngrijit de realizarea filmului, din punctul de vedere al scenariului şi al producţiei, ne istoriseşte:
• „Ideea a fost a Institutului 'Fiicele Mariei Ajutătoare'. Consiliul general a luat legătura cu mine, pentru că în trecut, în 2002, am produs un CD cu nouă clipuri muzicale şi imagini.
În baza acestei experienţe, mi s-a cerut realizarea sau cel puţin îngrijirea filmului. Progresiv, am înţeles că era necesară o casă de producţie. Aşa am decis să transform editura de care mă ocupam într-o casă de producţie. Am făcut cerere la Minister şi casa noastră de producţie a fost aprobată. Am implicat multe persoane în proiect, în special tineri, alături de care am lucrat la producerea filmul la timp şi, totodată, cu persoane competente.” (…)

„Am dorit mai ales să istorisim diferite etape din viaţa ei şi am început de la Maín, cum o chemau cei dragi, pentru că Maria, în dialect piemontez, se spune Maín.
Am început filmul de când Maria era la vârsta de 11, 12 ani – vârsta Primei Sfinte Împărtăşanii, a primilor capricii. Apoi, am mers mai departe în ani, arătând-o adolescentă, apoi la 18 ani, când face parte dintr-o asociaţie ale „Fiicelor Neprihănitei”.
Încetul cu încetul, filmul istoriseşte întreaga sa viaţă, până la moarte, o moarte plină de lumină, istorisind puţin boala şi apoi, în maniera lui Terence Malick, arătând un pat luminos, gol şi un sublim Răstignit. Filmul nu se încheie cu această scenă ci cu o serie de imagini de arhivă – de după moartea sa, despre răspândirea Institutului în Lume şi despre cum acesta a crescut.”

Despre exemplul de sfinţenie dat de călugăriţa Maria Domenica Mazzarello, co-fondatoarea Institutului „Fiicele Mariei Ajutătoare”, realizatoarea filmului „Maín, casa fericirii” a spus:

• „Este un exemplu de sfinţenie posibilă, de sfinţenie aş spune plin de tenacitate, de sfinţenie care vrea să ducă mai departe un proiect. Exemplul său ar putea fi interpretat în această optică, căci este un model care ne spune că se poate face, că se pot avea idei, că pot fi transmise învăţături copiilor şi că se poate face în aşa fel încât aceştia să ne urmeze”.

Pentru Internet