Nedreptăţile istorice pot fi depăşite pintr-un mesaj de vindecare şi speranţă: Benedict XVI, plenarei Academiei Pontificale de Ştiinţe Sociale, la 50 de ani de la "Pacem in terris"

(RV – 30 aprilie 2012) Binecunoscuta enciclică Pacem in terris, a lui Ioan al XXIII-lea, nu a încetat să spună epocii noastre ce trebuie făcut pentru promovarea păcii şi apărarea justiţiei. Cu aceste cuvinte s-a adresat Benedict al XVI-lea în Mesajul către Adunarea plenară a Academiei de Ştiinţe Sociale, în curs de desfăşurare în Vatican, între 27 aprilie şi 1 mai.
Mai multe amănunte, în serviciul lui Alessandro De Carolis:

• Când Ioan al XXIII-lea a scris enciclica Pacem in terris, lumea începea să se teamă pentru propria dezintegrare într-o enormă ciupercă nucleară, simbol al perversei genialităţi umane, distructive şi alimentatoare de război.
Atunci, Ioan al XXIII-lea a decis să apeleze la inteligenţa şi inima umanităţii care nu uită ci, dimpotrivă, se bate pentru valoarea universală a păcii. Aşa scrie Benedict al XVI-lea în Mesajul său, adresat Adunării plenare a Academiei de ştiinţe Sociale, amintind că Pacem in terris a devenit în acel context o „scrisoare deschisă către lume”, „însufleţitul apel al unui mare păstor, aflat aproape de finalul vieţii sale”, astfel încât cauza păcii şi a justiţiei să fie promovate cu forţă la orice nivel al societăţii, atât în ambient naţional, cât şi internaţional”.

Este un fapt de extraordinară importanţă că acele pagini, de acum 50 de ani, sunt încă actuale în lumea globalizată de azi. „Viziunea oferită de papa Ioan al XXIII-lea” – subliniază Benedict al XVI-lea – „are încă multe de spus nouă, celor care luptăm pentru înfruntarea noilor problematici, în favoarea păcii şi a justiţiei în era de după Războiul Rece şi în contextul continuei proliferări a înarmării”.

„Îndemnul lui Ioan al XXIII-lea era în acelaşi timp un îndemn puternic la angajare într-un dialog creativ între Biserică şi lume, între cei care cred şi cei care nu cred”, în spiritul Conciliului Vatican II care lua naştere chiar cu papa Roncalli. A fost un îndemn urmat din plin şi de Ioan Paul al II-lea, după atacurile teroriste din septembrie 2001, care l-au determinat pe papa Wojtyla să evidenţieze încă o dată că, fără iertare, justiţia e aproape o utopie. De aceea, atrage atenţia Sfântul Părinte „conceptul de iertare are nevoie să-şi găsească spaţiul în discursurile internaţionale privind rezolvarea conflictelor, aşa încât să transforme limbajul steril al acuzaţiilor reciproce care nu duce nicăieri”.

Şi recentele Sinoade asupra Bisericilor din Africa şi Orientul Mijlociu – scrie Benedict al XVI-lea – au pus în evidenţă că „nedreptăţi şi injustiţii istorice pot fi depăşite doar dacă bărbaţii şi femeile se inspiră dintr-un mesaj de vindecare şi de speranţă, dintr-un mesaj care oferă o cale de ieşire dintr-un impas care, deseori, blochează persoane şi naţiuni într-un cerc vicios de violenţă. Iar Pacem in terris este de fapt dovada. „Din 1963” – observă Papa – „unele conflicte care păreau în acel moment de nerezolvat au intrat în istorie”. Să ne angajăm „pentru pace şi dreptate în lumea de azi, încrezători fiind în căutarea comună a ordinii stabilite de Dumnezeu, într-o lume în care demnitatea fiecărei persoane umane, unită cu respectul care-i este datorat, îşi vor aduce roadele”.

Aici, serviciul audio: