Scurte consideraţii omiletice la Duminica a II-a a Paştelui, Duminica Divinei Milostiviri (B)

(RV - 14 aprilie 2012) E Ziua Domnului. În duminica a II-a a Paştelui, Duminica Divinei Milostiviri, Liturghia propune pasajul din Evanghelia după Ioan 20,19-31, în care Toma spune că nu crede celorlalţi ucenici care îi povestesc cum le-a apărut lor Cristos înviat din morţi. Isus apare, încă o dată, a treia oară, fiind prezent şi Toma, căruia îi arată rănile mâinilor şi îl invită să-i atingă costa străpunsă de suliţă. La mărturisirea de credinţă a ucenicului, Isus îi zice:

„Pentru că m-ai văzut, Toma, de aceea crezi; fericiţi sunt cei care cred fără să fi văzut!” (In 20, 29).

În legătură cu această Evanghelie, iată un comentariu al părintelui carmelit Bruno Secondin, profesor emerit de Teologie Spirituală la Universitatea Pontificala Gregoriana din Roma.
"Două apariţii ale Celui Înviat, separate de opt zile, sunt relatate în Evanghelie, şi amândouă "în spatele uşilor încuiate", îşi aminteşte bine Ioan. Fie pentru a indica faptul că în prezent starea corporală a lui Isus nu este pur şi simplu cea a unui om mort, întors înapoi la viată, dar şi pentru a recunoaşte o fiinţă vie dotată cu proprietăţi necunoscute, cu o aură de lumină şi de pace. Şi totuşi, în acel trup este încă evidentă şi tangibilă urma violenţei: mâinile şi coasta marcate de durere sunt arătate mai întâi ucenicilor şi apoi lui Toma. Şi faptul nu suscită oroare, ci bucurie şi uimire. Misiunea pe care Isus o încredinţează ucenicilor săi pentru vindecarea si iertarea de orice rău, nu face abstracţie de acele plăgi, ci mai mult, se întemeiază pe acele răni.

Prin rănile lui am fost vindecaţi, din rănile sale emană lumina şi milostivirea. Este o iertare la un preţ scump, şi mai ales, dată cu o iubire fără preţ. O viata întreagă consumată şi risipită pentru a purta rănile şi întunecimile tuturor, neliniştile şi speranţele pentru o nouă rodnicie a iubirii şi a vieţii, a speranţei şi trăirii între oameni. Semne nenumărate care poate rămân ascunse, dar care totuşi fermentează tainic întregul univers.

Să spunem şi noi cu curaj, asemenea lui Toma care s-a lăsat cucerit de har: "Domnul meu şi Dumnezeul meu!".