Papa la Calea Crucii în Vinerea Sfântă: în Crucea lui Isus, curajul pentru familii
de a păşi înainte în dificultăţi
(RV - 7 aprilie 2012) Când drumul familiei devine anevoios şi dificil e nevoie
a privi la Crucea lui Isus: acolo găsim curajul pentru a continua să mergem
mai departe: este ceea ce a spus Benedict al XVI-lea la terminarea ritului Căii
Crucii la Colosseum din Roma antică, în Vinerea Sfântă 6 aprilie, centrând reflecţia
sa asupra problemelor familiei de azi.
Calea Crucii părea un drum
fără ieşire, dar a schimbat istoria. Am evocat în meditaţie, în rugăciune
şi în cânt, a spus Papa, privind „la drumul lui Isus pe Calea Crucii”: „o stradă ce
părea o cale fără ieşire şi care în schimb a schimbat viaţa şi istoria omului, a deschis
trecerea spre „cerurile noi şi pământul nou" (Ap 21,1). Mai ales în această
zi a Vinerii Sfinte, Biserica celebrează cu profundă adeziune spirituală, amintirea
morţi pe cruce a Fiului lui Dumnezeu, iar în Crucea lui vede pomul vieţii, roditor
al unei noi speranţe.
De câte ori drumul devine anevoios şi dificil
şi în familie! „Experienţa suferinţei - a continua Papa Benedict - marchează
umanitatea care suferă, marchează şi familia; de câte ori drumul devine obositor şi
dificil! Neînţelegeri, divizări, preocuparea pentru viitorul copiilor, boli, disconfort
de diferite tipuri. În timpul nostru, apoi, situaţia multor familii este agravată
de nesiguranţa locului de muncă şi de alte consecinţe negative cauzate de criza economică.
Drumul Via Crucis, pe care l-am parcurs din nou în mod spiritual în această seară
este o invitaţie pentru noi toţi, şi în special pentru familii, la a-l contempla pe
Hristos răstignit pentru a avea puterea de a merge dincolo de dificultăţi”.
În
Crucea lui Isus familiile găsesc curajul pentru a păşi în dificultăţi. „Crucea
lui Isus - a subliniat - este semnul suprem al iubirii lui Dumnezeu pentru fiecare
om, este răspunsul supraabundent la nevoia pe care o are fiecare persoană de a fi
iubită. Atunci când suntem la încercare, atunci când familiile noastre trebuie să
înfrunte durerea, necazul, să privim la Crucea lui Hristos: acolo găsim curajul de
a continua mersul; acolo putem repeta, cu speranţă fermă, cuvintele Sfântului Paul:
"Cine ne va despărţi de dragostea lui Cristos? Oare necazul, strâmtorarea, persecuţia,
foametea, lipsa de îmbrăcăminte, primejdia, sau sabia? Dar ... în toate aceste lucruri
noi suntem mai mult decât biruitori, prin acela care ne-a iubit" (Rom 8,35.37).
Familia
să se adreseze lui Cristos când derapajele umane riscă să-i rănească
unitatea. Benedict al XVI-lea a afirmat apoi că „în chinuri şi în dificultăţi
nu sunt singuri; familia nu este singură: Isus este prezent cu iubirea sa, o susţine
cu harul său şi îi dă energia pentru a merge înainte. Şi la această iubire a lui Cristos
trebuie să ne îndreptăm când derapajele omeneşti şi dificultăţile riscă să rănească
unitatea vieţii noastre şi a familiei. Misterul pătimirii, morţii şi învierii lui
Cristos ne încurajează să păşim cu speranţă: anotimpul durerii şi al încercării, dacă
este trăit cu Cristos, cu credinţă în el, conţine deja lumina învierii, viaţa nouă
a lumii înviate, paştele fiecărui om care crede în Cuvântul său.
Să ne încredinţăm
Mariei: în ceasul morţii lui Isus ea a rămas alături de
Cruce. În acel Om răstignit, care este Fiul lui Dumnezeu - a adăugat Papa -
chiar moartea însăşi capătă o nouă semnificaţie şi direcţie, este răscumpărată şi
învinsă, este trecerea spre o viaţă nouă: "dacă bobul de grâu, căzut în pământ, nu
moare, rămâne singur; dar dacă moare, produce mult rod" (In 12,24). Benedict
al XVI-lea a încheiat cu un îndemn: „Să ne încredinţăm Mamei lui Cristos. Ea care
l-a însoţit pe Fiul său pe calea dureroasă, ea care a stat sub Cruce în ceasul morţii
sale, ea care a încurajat Biserica la naşterea ei pentru ca să trăiască în prezenţa
Domnului, să ne conducă inimile, inimile tuturor familiilor prin vastul mysterium
passionis spre mysterium paschale, spre acea lumină care izbucneşte
din Învierea lui Cristos şi arată victoria definitivă a iubirii, a bucuriei, a vieţii,
asupra răului, asupra suferinţei, asupra morţii. Amin”.