Ţara Sfântă. Apelul patriarhului Twal: foame de dreptate şi pace, prea multă ură şi teamă

RV 05 apr 2012. "Este mare foamea, setea de dreptate şi pace": a afirmat patriarhul latin al Ierusalimului, Beatitudinea Sa Fouad Twal, la Sfânta Liturghie "in Coena Domini" celebrată joi în bazilica Sfântului Mormânt. Potrivit programului interconfesional, Sf. Liturghie a fost celebrată în cursul dimineţii.

"Visul nostru este să ducem o viaţă normală, suntem prizonierii urii, neîncrederii şi temerilor pe care le au unii faţă de ceilalţi", a continuat patriarhul. "Cristos continuă să sufere în mădularele trupului său mistic din lipsă de libertate şi pace, ostilităţi de tot felul şi chiar martiriu". Pentru patriarhul Twal iubirea dintre oameni este cheia de înţelegere a Săptămânii Sfinte. Vineri, comemorarea morţii Domnului, este şi ziua colectei speciale pentru comunităţile din Ţara Sfântă.

Redacţia centrală l-a contactat pe părintele Pierbattista Pizzaballa, de la Custodia Franciscană a Ţării Sfinte:
• "Ziua colectei provine dintr-o veche tradiţie, care datează din secolul XVI. De aproximativ patru sute de ani Biserica din întreaga lume, aducându-şi aminte de Isus se gândeşte anual la necesităţile Locurile în care Isus a trăit, la comunităţile care trăiesc acolo unde a trăit Isus şi cultivă amintirea sa. Scopul este mereu acelaşi: păstrarea Locurilor Sfinte, ospitalitatea pelerinilor dar mai ales ajutorarea comunităţilor creştine prin proiecte de case, locuri de muncă şi alte activităţi care sprijină mica şi fragila comunitate creştină".

Ce anume cer Comunităţile din Ţara Sfântă în rugăciunea din acest an?
• "Rugăciunea trebuie să fie mereu aceeaşi, adresată Domnului, dar o rugăciune care să deschidă ochii la relaţiile umane şi interreligioase. Creştinii, care sunt foarte puţini, ceva mai mult de 1% din populaţie, au tocmai această misiune: să ţină ochii deschişi, mai ales să stabilească relaţii deschise cu toţi".

Ce trebuie amintit celor care nu trăiesc în Ţara Sfântă zi de zi?
• "Paştele ne aminteşte că credinţa creştină înseamnă întrupare. Noi credem într-o revelaţie istorică. Isus nu este o teorie, este o persoană, este întrupare, s-a născut aici, a murit şi a înviat aici. Aşadar, să-şi îndreptet privirea spre aceste Locuri. A-şi aminti de această Ţară nu este o devoţiune ci un aspect fundamental din viaţa noastră de credinţă. (...) Celebrările de aici sunt unice în felul lor, uşor diferite de cele care se fac în restul lumii pentru că se trăieşte amintirea morţii şi învierii lui Cristos la Locurile unde s-au întâmplat, cu tradiţii milenare, cu o semnificaţie întotdeauna foarte pătrunzătoare şi emoţionantă".

Aici, serviciul audio: