Rwanda: genocidul de acum 18 ani. Mărturia părintelui Antoine Kambanda

(RV - 5 aprilie 2012) Rwanda aminteşte teribilul genocid de acum 18 de ani. Masacrul a început la 6 aprilie 1994: au fost ucisa în mod barbar peste 800 de mii de persoane: bărbaţi, femei, copii, în cea mai mare parte din etnia tutsi, dar foarte multe au fost şi victimele dintre hutu, etnia majoritară. În ţară, situaţia apare acum mult mai stabilă, totuşi rămâne încă o mare sărăcie şi cei ce plătesc consecinţele sunt mai ales cei mai mici.

Dar care este relaţia dintre diferitele grupuri etnice şi care este rolul Bisericii? Maximă Pittarello a stat de vorbă cu preotul Antoine Kambanda, rector al Seminarului Mare din Nyakibanda în Ruanda:
• Diferenţele nu sunt atât din punct de vedere etnic. Oamenii fac parte din aceeaşi cultură, vorbesc aceeaşi limbă, locuiesc împreună pe coline. Acest lucru arată că divizarea este un rău iar a căuta să exacerbezi divizările este un păcat. Biserica, care atinge conştiinţele, că atinge inima, care ştie cum să interpreteze acest păcat, reuşeşte să ajungă la partea cea mai intimă a persoanelor pentru a ajunge la o reconciliere profundă, nu o reconciliere politică exterioară, dar o reconciliere care atinge inima, conştiinţa, şi pentru a regăsi comuniunea şi fraternitatea cu Dumnezeu

Mulţi oameni au suferit violenţe, mulţi alţii le-au comis. Cine săvârşeşte o violenţă, atunci când îşi dă seama de răul făcu, el însuşi cere iertare. Biserica a reuşit cumva să anticipeze justiţia civilă în Rwanda, lucrând mult în închisori.
• Da, pentru justiţie e nevoie de o pregătire a inimii, o convertire, iar acest lucru l-a făcut Biserica. Dar justiţia nu este de ajuns, chiar şi după justiţie e nevoie de reconciliere.

Astăzi Rwanda, regiunea Marilor Lacuri, este un teritoriu paşnic? Există o pace stabilă? Cât de important a fost rolul Bisericii în pacificarea spiritelor?
• Există încă mult de făcut, dar există şi speranţă. Acum în Rwanda situaţia este destul de stabilă şi calmă, dar nu d-s terminat încă drumul reconcilierii. Există încă multe de făcut, însă, văzând ceea ce s-a făcut deja, există speranţă.

Comunitatea internaţională a stat prea mult şi s-a uitat la genocidul din Rwanda, fără a face nimic ...
• În timpul genocidului, comunitatea internaţională nu a reacţionat aşa cum ar fi trebuit. De exemplu, trupele ONU au lăsat persoanele să moară.

De ce credeţi că comunitatea internaţională nu a intervenit?
• Totul s-a întâmplat atât de repede ... Şi apoi, de multe ori, în timp ce încă se discută….există multe interese şi violenţă se răspândeşte.

rv/A. Lucaci