Liturghia Sfinţirii Crismei. Benedict XVI: "ascultarea de Dumnezeu, izvorul adevăratei reînnoiri a Bisericii. Preotul nu-şi aparţine niciodată sieşi"

RV 05 apr 2012. Prin ascultarea faţă de Cristos, putem reînnoi cu adevărat Biserica: a subliniat Benedict XVI la Liturghia Sfinţirii Crismei, celebrată în bazilica San Pietro în dimineaţa Joii Sfinte. Au luat parte cardinalii, episcopii şi preoţii aflaţi în Urbe, printre care mai mulţi preoţi români, romano şi greco-catolici. Sfântul Părinte a subliniat că preoţii sunt chemaţi să se conformeze Domnului, renunţând la căutarea autorealizării. Papa a încurajat preoţii şi credincioşii să contrasteze analfabetismul religios din societatea noastră, folosind din plin posibilităţile apropiatului An al Credinţei.

Suntem cu adevărat oameni "care muncesc pornind de la Dumnezeu şi în comuniune cu Isus Cristos"? Este întrebarea pe care Benedict XVI şi-a adresat-o sieşi şi preoţilor la Liturghia de Sfinţire a Crismei. La celebrarea în care, împreună cu binecuvântarea Uleiurilor Sacre, se reînnoiesc şi făgăduinţele preoţeşti, Papa a cerut celor care s-au consacrat lui Dumnezeu să renunţe la propriile ambiţii pentru a se conforma intim lui Cristos, care "nu domină, ci slujeşte, nu ia ci dă":
• "Se cere o legătură interioară, mai mult, o conformare la Cristos, şi în aceasta, în mod necesar să ne depăşim pe noi înşine, o renunţare la ceea ce este numai al nostru, la autorealizarea atât de fluturată. Se cere ca noi, ca eu, să nu revendic viaţa mea pentru mine însumi, ci să o pun la dispoziţia altuia, a lui Cristos".

Este adevărat, a recunoscut Papa, că trebuie să ne întrebăm cu privire la modul în care această conformare se poate realiza în situaţia deseori dramatică a Bisericii de astăzi. Sunt unii, precum un grup de preoţi dintr-o Ţară europeană, care au publicat un apel la neascultare, care ar trebuie să nu ţină cont nici chiar de decizii definitive ale Magisteriului, de exemplu, în privinţa hirotonirii preoţeşti a femeilor. "Dar neascultarea este cu adevărat o cale? Se poate percepe în aceasta ceva din conformarea la Cristos, care este premisa unei adevărate reînnoiri, sau nu este mai degrabă doar un impuls disperat de a face ceva, de a transforma Biserica după dorinţele şi ideile noastre?"

Cine propune această neascultare, a continuat Papa, se declară convins că "trebuie înfruntată încetineala instituţiilor cu mijloace drastice pentru a deschide noi drumuri, pentru a readuce Biserica la înălţimea zilei de astăzi". Desigur, observă Pontiful, Cristos "a corectat tradiţiile umane care ameninţau să sufoce cuvântul şi voinţa lui Dumnezeu. Dar în realitate Isus a făcut-o pentru "a retrezi din nou ascultarea faţă de adevărata voinţă a lui Dumnezeu". El avea în vedere adevărata ascultare, nu voinţa arbitrară a omului. "El a concretizat mandatul său prin propria ascultare şi smerenie pînă la Cruce, făcând astfel credibilă misiunea sa. Nu voinţa mea ci a ta: acesta este cuvântul care îl revelează pe Fiul, revelează umilinţa şi dumnezeirea sa, şi ne arată calea".

Preoţii sunt aşadar chemaţi să vestească nu "teorii şi opinii private, ci credinţa Bisericii", pentru care sunt slujitori. Celor care cred că "prin atare consideraţii se apără, de fapt, imobilismul, înţepenirea tradiţiei", Papa aminteşte bogăţia şi experienţa mişcărilor bisericeşti care au luat fiinţă în epoca post-conciliară. O reînnoire care deseori a luat forme neaşteptate şi care face aproape palpabile vivacitatea inepuizabilă a Sfintei Biserici, prezenţa şi acţiunea eficace a Duhului Sfânt.
• "Dacă privim la persoanele din care au izvorât şi izvorăsc aceste fluvii proaspete de viaţă, vedem şi faptul că pentru o nouă fecunditate e necesar a fi preaplini de bucuria credinţei, radicalitatea ascultării, dinamica speranţei şi puterea iubirii".

Poate că figura lui Cristos ne pare uneori prea înaltă şi prea mare. Dar Domnul ştie acest lucru şi de aceea s-a îngrijit să ne ofere "traduceri", pentru a spune astfel, de o măreţie mai accesibilă şi mai aproape de noi. Amintind astfel stolul de preoţi sfinţi care au mers înaintea noastră să ne arate calea – de la Policarp la Augustin, de la Ioan Maria Vianney la Ioan Paul al II-lea – Benedict XVI a spus că "sfinţii ne arată cum funcţionează reînnoirea şi cum putem să ne punem în serviciul ei. Tot ei ne fac să înţelegem că Dumnezeu nu priveşte la numere impunătoare şi succese exterioare, dar îşi dobândeşte victoriile sale sub semnul smerit al grăuntelui de muştar".

În ultima parte a omiliei Benedict XVI s-a referit la analfabetismul religios care "se răspândeşte în societatea noastră atât de inteligentă". Elementele de bază ale credinţei care în trecut erau cunoscute chiar şi de un copil, astăzi sunt tot mai puţin cunoscute. "Dar pentru a trăi şi iubi credinţa noastră, pentru a-l iubi pe Dumnezeu şi a deveni capabili să-l ascultăm cum se cuvine, trebuie să ştim ce ne-a spus Dumnezeu; raţiunea noastră şi inima noastră trebuie să fie atinse de cuvântul său".

De aceea, apropiatul An al Credinţei poate fi o ocazie potrivită de a vesti mesajul credinţei cu un nou zel şi o nouă bucurie. În acest sens, a vorbi de "zelul preotului pentru mântuirea sufletelor" pare o expresie demodată iar cuvântul "suflet" este de a dreptul interzis în anumite medii. Desigur, a observat Papa, omul este o unitate, trebuie să ţinem cont şi de necesităţile firii, dar nu ne putem îngriji numai de trup. Dacă e adevărat că trebuie să muncim pentru "mântuirea oamenilor din trup şi suflet", preoţii sunt chemaţi să vadă în propria misiune mai mult decât o muncă oarecare:
• "Oamenii nu trebuie să aibă niciodată senzaţia că ne îndeplinim conştiincios orarul nostru de lucru, dar înainte şi după ne aparţinem doar nouă înşine. Un preot nu-şi aparţine niciodată sieşi. Persoanele trebuie să simtă zelul nostru prin care dăm mărturie credibilă pentru Evanghelia lui Isus Cristos".

Aici, serviciul audio: