În urmă cu şapte ani, îşi încheia cursul vieţii pământeşti Papa Ioan Paul al II-lea: interviu cu postulatorul cauzei de canonizare

(RV - 2 aprilie 2012) Ziua de astăzi, 2 aprilie, marchează a şaptea aniversare de la moartea Papei Ioan Paul al II-lea, plecat în casa Tatălui în seara zilei de 2 aprilie 2005. Multe sunt iniţiativele din întreaga lume pentru a-l aminti pe Fericitul Ioan Paul al II-lea, un Pontif roman care continuă să fie viu în inima multora, aşa cum confirmă postulatorul cauzei de canonizare, mons. Slawomir Oder.

Interviul este realizat de Sergio Centofanti, de la serviciile noastre centrale.
• Este adevărat că astăzi sărbătorim amintirea morţii lui, dar ne amintim că pentru creştini, ziua morţii, este dies natalis - ziua naşterii pentru viaţa de dincolo. Şi este adevărat şi că Ioan Paul al II-lea a rămas în inimile noastre şi a rămas printre noi, ca persoană iubită. El a intrat în inimile noastre, a intrat în casele noastre. În multe case au rămas fotografiile sale, binecuvântările pe care el le-a dat, ca semn al apropierii lui. Dar cel mai important lucru este faptul că într-adevăr a rămas în inimile oamenilor. Un semn foarte deosebit şi tangibil al acestei prezenţe, sunt vizitele constante la mormântul său, în Bazilica Sfântul Petru. Un alt fenomen care a crescut în ultimul an - primul an de la beatificarea sa - este cel al pelerinajului relicvelor care a apărut spontan. A început cu prezenţa relicvei sângelui în timpul Zilei Mondiale a Tineretului de la Madrid, pentru a continua apoi pelerinajul său internaţional. Prima etapă a fost Mexicul, cu o vizită la toate diecezele din ţară, apoi Columbia, cu o vizită în unele dieceze. În prezent, relicvariul se află în Nigeria. Cumva această prezenţă a Fericitului în mijlocul nostru urmează activitatea sa când era în viaţă, dimensiunea internaţională a ministerului său. Dar, lucrul care se percepe poate şi mai mult acum este abundenţa iubirii pe care el a semănat-o. Într-adevăr, prezenţa, nu este pur şi simplu prezenţa fizică, care apoi cu timpul în mod natural încetează, deoarece acesta este cursul vieţii umane, dar prezenţa înseamnă prezenţa ideilor, a sentimentelor, mai ales a iubirii pe care cineva a dăruit-o, iar acum iar acum o primeşte ca amintire dragă şi afectuoasă.

Şi astăzi răsună cuvintele sale de la începutul pontificatului: "Nu vă fie frică, deschideţi, mai mult deschideţi-i larg porţile lui Cristos!" ... un mesaj încă foarte actual...
• Este un mesaj absolut actual, presant, angajant şi încurajator. Este un moment în care cu siguranţă Biserica trăieşte semnele multor dificultăţi, ale unora care nu văd prezenţa lui ca o prezenţă pozitivă. Iată, secretul acestui „Nolite timere - Nu vă fie teamă!" pe care el l-a strigat în Piaţa San Pietro, era însăşi înrădăcinarea sa în misterul lui Dumnezeu. O spune el însuşi: „Omul care stă în faţa lui Dumnezeu, omul cufundat în Dumnezeu, nu se teme de nimic. Nu trebuie să-i fie frică de nimic". Reauzim în aceste cuvinte ale sale, în experienţa sa, desigur profundă, pe care o putem defini mistică, auzim cuvintele Sfântului Paul: "Cine va putea să ne despartă dragostea lui Cristos?".

După şapte ani, ce amintire despre Papa Ioan Paul al II-lea păstraţi în inimă?
• A unei persoane reale, autentice. A unui om de o mare inteligenţă, o mare cultură, dar mai ales de mare spiritualitate; însă în acelaşi timp, un om de profunzime religioasă şi culturală...El era un om al apropierii, atenţiei, cu o capacitate de vedea chiar şi pe cei care nu erau văzuţi, observaţi, notaţi de alţii. Iată un om care era în stare să intre efectiv în sintonie cu sentimentele interlocutorului. Un om care ştia să scruteze inima persoanei şi era capabil să găsească mereu cuvântul potrivit pentru a putea da curaj şi invita la a înfrunta viaţa cu speranţă creştină.

La ce punct este cauza de canonizare a lui Ioan Paul al II-lea?
• Fireşte, procesul nu s-a încheiat imediat după beatificare. Beatificarea este doar o etapă. Este adevărat că pentru canonizare nu mai este necesar studiul vieţii şi virtuţilor care constituiau studiul preliminar pentru beatificare. În prezent, suntem în aşteptarea de a capta semnul lui Dumnezeu pentru a merge înainte cu procesul de canonizare: acel semn al lui Dumnezeu este un nou miracol. În acest moment, pot spune că îmi sosesc, din multe părţi ale lumii, numeroase semnalări despre haruri atribuite mijlocirii Fericitului Ioan Paul al II-lea, iar unele sunt cu siguranţă interesante. În acest moment, aştept documentaţia pentru a putea începe un nou studiu mai detaliat pentru a face o judecată buna.

rv/A. Lucaci