Dăruiţi-vă pe voi înşivă asemenea lui Cristos: invitaţia Papei către tineri în Duminica Floriilor şi Ziua Mondială a Tineretului

(RV - 1 aprilie 2012) Răspundeţi cu dăruirea de voi înşivă la darul cel mai mare pe care Domnul Isus îl va reînnoi în această Săptămână Sfântă. Este una din ideile exprimate de Papa în timpul Sfintei Liturghii din Duminica Floriilor, celebrată într-o Piaţă Sfântul Petru, plină de credincioşi din toate colţurile lumii şi decorată cu 13 măslini seculari. Benedict al XVI-lea a îndemnat tinerii să-l primească şi să-l urmeze pe Domnul până la capăt.

Verdele ramurilor de palmier, purtate în mâni şi ridicate spre un cer uşor acoperit de nori, procesiunea cu plecarea de la obeliscul din centrul Pieţii şi apoi în timpul Liturghiei proclamarea Patimii Domnului după Sfântul Marcu. Acestea sunt momentele care au punctat celebrarea de azi, Duminica Floriilor, „marele portal - a spus Papa - care ne introduce în Săptămâna Sfântă”.

Isus, apoi urcă la Ierusalim "pentru a duce la împlinire Scripturile şi pentru a fi atârnat pe lemnul crucii, tronul de la care va domni pentru totdeauna". În ultima porţiune a drumului două sunt episoadele care au loc: vindecarea orbului Bartimeu - un semn minunat - şi intrarea lui Isus în Ierusalim, cu pelerinii care tresaltă de bucurie pentru că "Mesia cel dorit, în sfârşit a sosit”. "Acela care este aclamat de mulţime ca cel binecuvântat este, în acelaşi timp, - a subliniat Papa - Acela în care va fi binecuvântată întreaga omenire”. Şi aici este un prim mare mesaj care ne vine de la sărbătoarea de azi:
• Invitaţia de asuma justa privire asupra întregii omeniri, asupra neamurilor care formează lumea, asupra diferitelor sale culturi şi civilizaţii. Privirea pe care credinciosul o primeşte de la Cristos este privirea binecuvântării: o privire înţeleaptă şi iubitoare, capabilă să capteze frumuseţea lumii şi să-i compătimească fragilitatea. În această privire transpare însăşi privirea lui Dumnezeu asupra oamenilor pe care el îi iubeşte şi asupra creaţiei, lucrarea mâinilor sale.

Dar ce este în inima celui care îl aclamă pe Cristos? Este întrebarea pe care Papa o relansează şi azi deoarece „chestiunea crucială” este a se întreba cine este pentru noi Isus Cristos şi ce idee avem despre Dumnezeu. O întrebare care nu poate fi evitată în special în această Săptămâna Sfântă:
• Cu atât mai mult că tocmai în această Săptămână suntem chemaţi să-l urmăm pe Regele nostru, care alege crucea ca tron; suntem chemaţi să urmăm un Mesia care nu ne asigură o fericire pământească uşoară, dar fericirea cerului, fericirea lui Dumnezeu. Trebuie, deci, să ne întrebăm: care sunt aşteptările noastre reale? care sunt dorinţele cele mai profunde, cu care am venit astăzi aici pentru a sărbători Duminica Floriilor şi a începe Săptămâna Sfântă?

Adresându-se tinerilor, Papa a amintit exemplul Sfintei Clara din Assisi care acum opt sute de ani, atrasă de exemplul Sfântului Francisc şi a primilor săi tovarăşi, tocmai în Duminica Floriilor, a părăsit casa părintească pentru a se dedica total Domnului: avea optsprezece ani şi a avut curajul credinţei şi al iubirii, de a se decide pentru Cristos, găsind în el bucuria şi pacea.
• Duminica Floriilor să fie pentru voi ziua hotărârii, hotărârea de a-l primi pe Domnul şi de a-l urma până la capăt, decizia de a face din Paştele său de moarte şi înviere sensul însuşi al vieţii voastre de creştini. Este decizia care duce la adevărata bucurie, aşa cum am dorit să amintesc, în Mesajul către Tineri pentru această Zi -"Bucuraţi-vă mereu în Domnul” (Fil 4,4).

Dragi fraţi şi surori, sunt, în special, două sentimentele din aceste zile: unul de laudă, ​​cum au făcut cei care l-au primit pe Isus în Ierusalim, cu aclamaţiile lor "osana"; celălalt, aducerea de mulţumire, pentru că în această Săptămână Sfântă, Domnul Isus va reînnoi darul cel mai mare care se poate imagina: ne va da viaţa sa, trupul şi sângele său, dragostea sa.
• Însă la un dar atât de mare trebuie să-i răspundem în mod adecvat, adică cu dăruirea de noi înşine, a timpului nostru, a rugăciunii noastre, a faptului de a sta în comuniune profundă de iubire cu Cristos care suferă, moare şi învie pentru noi.

Încheind predica, Papa Benedict s-a referit la străvechii Părinţii ai Bisericii care au văzut un simbol pentru toate acestea în gestul lumii care îl urma pe Isus la intrarea lui în Ierusalim, gestul de a aşterne mantiile înaintea Domnului. Înaintea lui Cristos - spuneau Părinţii - trebuie să aşternem viaţa noastră, persoanele noastre, în atitudine de recunoştinţă şi de adoraţie.

Pontiful a evocat glasul unuia dintre aceşti străvechi Părinţi ai Bisericii pe cel al Sfântului Andrei, episcop de Creta: „Aşadar, să ne aşternem cu umilinţă înaintea lui Cristos pe noi înşine, în locul hainelor sau al ramurilor neînsufleţite şi al frunzelor verzi care bucură ochii numai pentru câteva ore şi sunt destinate să piară. Să ne aşternem pe noi înşine îmbrăcaţi cu harul său, sau, mai bine zis, îmbrăcaţi cu el însuşi…şi să ne prosternăm la picioarele sale ca nişte tunici aşternute…pentru a putea oferi învingătorului morţii nu doar simple ramuri de palmier, dar trofee de victorie. Fluturând ramurile spirituale ale sufletului, şi noi în fiecare zi, împreună cu copiii, să aclamăm cu sfinţenie: "Binecuvântat este Cel care vine în numele Domnului, regele lui Israel" (PG 97, 994). Amin!

Aici serviciul audio: