A doua vizită a unui Papă în Cuba. Mons. Becciu: Biserica din Cuba a ieşit din sacristii, activează şi dă mărturie şi în afara bisericilor

(RV - 24 martie 2012) Arhiepiscopul Angelo Becciu, substitutul Secretariatului de Statul, şi din 2009 până în 2011 nunţiu apostolic în Cuba, îl însoţeşte pe Papa în această a 23-a sa călătorie apostolică internaţională. Colegul Alessandro Di Bussolo, de la Centrul de Televiziune al Vaticanului, l-a intervievat în legătură cu etapa cubaneză a călătoriei papale, întrebându-l mai întâi care sunt astăzi în această ţară raporturile dintre Stat şi Biserică şi dacă această a doua vizită a unui Papă în insula caraibiană poate fi interpretată ca un pas înainte a dialogului deja început:
• Desigur. Relaţiile între relaţii dintre Stat şi Biserică sunt relaţii destul de bune: doar cu doi ani în urmă, am sărbătorit 75 de ani de relaţii diplomatice niciodată întrerupte între Sfântul Scaun şi Statul cubanez. De aceea, între Sfântul Scaun şi Stat relaţiile au fost întotdeauna bune, şi aş spune normale, nu au fost probleme. Cu toate acestea, este clar faptul că "termometru" adevărat pentru a măsura bunele relaţii dintre Sfântul Scaun şi Stat este situaţia raporturile dintre guvern şi Biserica locală. Să spunem că, mai ales în ultima perioadă, mai ales după Ioan Paul al II-lea, relaţiile au devenit mult mai curgătoare, au devenit mult mai eficiente, pentru că Biserica a reuşit să aibă spaţii mai mari pentru acţiunea sa. Se poate spune că a ieşit din sacristii unde era constrânsă să trăiască, a desfăşurat o mai mare activitate catehetică şi, de asemenea, i-a fost dată posibilitatea de a desfăşura activitatea sa caritativă. Şi aceasta este mai presus de toate, ceea ce a făcut mare Biserica, care a devenit un punct de atracţie pentru mulţi care o abandonaseră sau, de-a dreptul, nu o cunoşteau. Deci, în rezumat, aş spune că relaţiile sunt de un dialog sincer, un dialog în care Biserica poate spune guvernanţilor ceea ce gândeşte, ceea ce ar dori sa fie realizat pentru a binele aceluiaşi popor cubanez.

Această a doua vizită poate fi şi un alt moment decisiv cum a fost vizita lui Ioan Paul al II-lea, care, putem spune, a schimbat viţa catolicilor din Cuba şi care - cum aţi putut constata - a făcut un pic să cadă neîncrederea multor politicieni cubanezi faţă de catolici?
• Aş spune că pentru o parte dintre politicieni, a făcut-o să cadă. Există încă rezerve din partea altora şi nu trebuie să ascundem acest lucru: există unii care trăiesc cu o anumită idee despre stat, o anumită idee despre viaţă, care nu se potriveşte, nu coincide cu cea a Bisericii. Deci, rămân refractari, rămân neîncrezători faţă de propunerea Bisericii. Dar pentru mulţi alţii a fost o schimbare de atitudine. Un episod mic dar emblematic: îmi amintesc ca eram abia sosit la o recepţie, m-a apropiat de două persoane - un domn şi o doamnă care mi-au spus apoi că erau membri ai Adunării Populare - şi apoi, vorbind, mi-au spus: sunteţi reprezentantul Vaticanului? Ei bine! Noi avem o mare admiraţie pentru Biserică: ştiţi, parohul bisericii unde merg uneori, văd că îşi dă de lucru, face multe pentru săraci, organizează cantina săracilor. Şi vorbeam despre aceasta cu un tovarăş de-al meu de partid, care spunea: „Nu e posibil, nu putem să i-o permitem. Aceasta este exclusiv atribuţia guvernului sau a partidului”. Şi acest domn mi-a spus: „Imediat i-a reproşat: „Dar de ce nu o facem noi? Dacă el o face, trebuie să fim mulţumiţi de aceasta, şi mai mult trebuie să admirăm ceea c e înfăptuiesc”. Iată, un mic exemplu pentru a spune că unii înţeleg care este adevărata acţiune, lucrarea adevărată a Bisericii, alţii rămân blocaţi într-o anumită viziune despre viaţă şi despre societate.

Un exemplu este şi acest pelerinaj al veneratei imagini a Fecioare a Carităţii de la El Cobre. Această vizită a lui Benedict al XVI-lea va fi şi sub semnul acestei devoţiuni. Marea participare la pelerinaj a fost mărturia că credinţa şi devoţiunea mariană a cubanezilor nu s-au stins niciodată, în ciuda dificultăţilor trecutului?
• Eu am descoperit, văzând-o personal, că Fecioara Carităţii de la El Cobre este Mama, este Mama tuturor, credincioşi şi necredincioşi. A vedea procesiunile la care participau persoane pe care le ştiai că erau departe de Biserică, însă se alăturau creştinilor deja păşind în procesiune pentru a purta statuie Sfintei Fecioare spre locul celebrării, este ceva care te impresiona. Şi Maica Domnului a mişcat inima multora. De aceea, acest pelerinaj a fost pregătirea cea mai bună pentru sosirea Papei, pentru că mulţi deja sunt pregătiţi pentru acest mare eveniment, şi chiar lăuntric mulţi au făcut paşi concreţi de apropiere de Biserică. Şi apoi, ştim bine că Fecioara Maria are „secretele” ei pentru purta înainte istoria în mic, însă tocmai acel mic reuşeşte să ducă şi la schimbări nesperate.

Papa a anunţat de mai înainte în predica sa din 12 decembrie în Vatican: putem deci să ne aşteptăm la un mesaj despre importanţa şi rolul pe care trebuie să-l joace credinţa catolică în drumul de integrare a Americii Latine şi a noului său rol pe care trebuie să-l desfăşoare în contextul mondial?
• Ştim că în America Latină trăieşte un număr enorm de catolici, mai multe pare să fie numărul cel mai mare de catolici din toată Biserica. Deci este clar că joacă şi vor juca un rol important în ansamblul întregii Biserici. Vizita papei va ajuta catolicii latinoamericani să-şi întărească credinţa, îi va încuraja şi ajuta să rămână fideli Biserici, căci ştim că în America Latină prezenţa sectelor, a noilor organizaţii religioase constituie o problemă. Şi mulţi se lasă vrăjiţi de aceste noi realităţi pe care ne vine greu să le calificăm ca fiind „bisericeşti”. Dar sunt realităţi ce se nutresc din prezenţa unor creştini şi catolici care părăsesc Biserica. De aceea, a simţi prezenţa Papei, a asculta cuvântul său, va fi un motiv puternic care îi va ajuta să rămână credincioşi adevăratei Biserici, Bisericii lui Cristos.

rv/A. Lucaci